Cuprins
- Prefata
- Cuprins
- Lista ilustratiilor
- Capitolul 1 - Perceptia interpersonala 1
- 1.1. Perceptia interpersonala – aspecte generale 1
- 1.2. Procese cognitive în perceptia interpersonala 6
- 1.3. Niveluri de interactiune în comunicarea interpersonala 11
- 1.4. Competenta sociala – relationare si comunicare 16
- 1.5. Gestionarea impresiei 18
- Teme de aprofundare si reflectie 21
- Terminologie 21
- Capitolul 2 - Comunicarea – aspecte generale 22
- 2.1. Procesul comunicarii 22
- 2.2. Tipuri de comunicare 25
- 2.3. Distorsiuni în comunicare si modalitati de optimizare a
- comunicarii
- 28
- 2.4. Individul în comunicarea interpersonala 30
- 2.5. Asertivitate, nonasertivitate, agresivitate 33
- Teme de aprofundare si reflectie 36
- Terminologie 37
- Capitolul 3 - Verbal si nonverbal în comunicare 38
- 3.1. Comunicarea verbala – aspecte generale . 38
- 3.2. Semnificatie si limbaj 39
- 3.3. Comunicarea nonverbala – aspecte generale 41
- 3.4. Corpul ca mijloc expresiv 43
- 3.5. Fata ca mijloc expresiv 45
- 3.6. Comunicarea vocala – paralimbajul 48
- 3.7. Utilizarea simbolica a spatiului 50
- 3.8. Utilizarea simbolica a timpului 54
- Teme de aprofundare si reflectie 56
- Terminologie 56
- Capitolul 4 - Organizatia si cultura ei 57
- 4.1. Cultura organizationala – caracteristic si functii 57
- 4.2. Niveluri si componente ale culturii organizationale 61
- 4.3. Influenta culturii organizationale asupra personalitatii 67
- 4.4. Contractul psihologic 69
- 4.5. Climatul organizational 71
- Teme de aprofundare si reflectie 73
- Terminologie 74
- iv
- Capitolul 5 - Comunicarea organizationala 75
- 5.1. Comunicarea organizationala – aspecte generale 75
- 5.2. Retele formale de comunicare 80
- 5.3. Retelele informale în comunicarea organizationala 88
- 5.4. Climatul comunicarii 94
- Teme de aprofundare si reflectie 96
- Terminologie 96
- Capitolul 6 – Comunicarea organizationala – aspecte aplicative 97
- 6.1. Strategii de comunicare organizationala. 97
- 6.2. Medii de comunicare organizationala 101
- 6.3. Metode si tehnici de comunicare organizationala 105
- 6.4. Bariere în comunicarea organizationala 109
- 6.5. Optimizarea comunicarii 113
- Teme de aprofundare si reflectie 116
- Terminologie 116
- Capitolul 7 – Grupul de munca – spatiu de comunicare si relationare 117
- 7.1. Grupul în psihologia sociala si organizationala 117
- 7.2. Grup de munca / echipa de munca 121
- 7.3. Formarea si evolutia grupurilor de munca 126
- 7.4. Comportamentul organizational al grupurilor 132
- 7.5. Relatii interpersonale în grupul organizational 136
- 7.6. Roluri asumate spontan în activitatea de grup 143
- Teme de aprofundare si reflectie 145
- Terminologie 146
- Capitolul 8 – Comunicarea manageriala 147
- 8.1. Management si comunicare 147
- 8.2. Stil de conducere si comunicare 149
- 8.3. Comunicare persuasiva 153
- Teme de aprofundare si reflectie 155
- Terminologie 156
- Bibliografie
Extras din curs
1.1. PERCEPTIA INTERPERSONALA - ASPECTE GENERALE
Omul se misca într-o lume complexa, de obiecte si persoane, o lume care
este în acelasi timp fizica, sociala si culturala. Zilnic interactionam, într-un fel sau
altul, cu persoane de diferite vârste, conditii sociale, cu feluri de a fi diferite, cu reactii
mai mult sau mai putin previzibile: îi privim în trecere pe strada sau în alte locuri
publice, îi salutam pe cei cunoscuti, purtam discutii. În fiecare moment, mintea
noastra receptioneaza si prelucreaza o multitudine de informatii despre "celalalt", pe
baza carora încercam sa cunoastem persoana, sa îi întelegem felul de a fi, motivele,
intentiile, sa putem anticipa reactiile sale si sa ne planificam propriile reactii si actiuni.
Specificul perceptiei interpersonale
Spre deosebire de perceptia unui obiect fizic, perceperea "altuia" este mult
mai complexa, nu numai pentru ca individul uman are o multime variata de însusiri, ci
si pentru ca "obiectul" perceptiei este, la rândul lui, "subiect cunoscator", constient de
sine si de actul perceptiei, care ne influenteaza în mod activ si, de multe ori,
intentionat, perceptia. În acest fel, perceptia interpersonala se include în mecanismul
interactiunii cu celalalt.
Perceptie si trasaturi de personalitate Un experiment clasic (H.H.
Kelley, 1950) a demonstrat rolul trasaturii centrale în perceperea interpersonala.
Înainte de intrarea la prima ora de curs cu un profesor nou, studentii au fost împartiti
în doua grupe: primei grupe i s-a spus ca profesorul este "un tip cald, harnic, critic,
practic si hotarât", iar celei de a doua grupe ca este "un tip rece, harnic, critic, practic
si hotarât". Dupa curs, studentilor li s-a cerut sa aprecieze expunerea: mica diferenta
de la începutul descrierii personalitatii profesorului (cald / rece) a influentat perceptia
pe care fiecare grupa a avut-o despre calitatea expunerii, în sensul ca studentilor
celei de a doua grupe expunerea li s-a parut mai putin interesanta.
Impresia pe care ne-o formam despre ceea ce este si ceea ce face "celalalt"
este "ghidata" de aceste informatii despre manifestarile sale (cum este): modul în
care interpretam informatiile depinde de "montajul" creat prin informatiile care preced
perceptia ("setul perceptiv"). În cazul de mai sus, trasatura centrala1 structureaza
diferit interpretarea informatiilor despre profesor pentru studentii din cele doua grupe:
"cald" asociat cu "hotarât" are cu totul alta semnificatie decât "rece" asociat cu
"hotarât", prima combinatie creând sugestia de simpatic, iar cea de a doua, de
antipatic! (Ap. Feldman, 1985, p. 47)
1Trasatura centrala = trasatura de personalitate, cu un grad mare de generalitate, care le
"guverneaza" pe celelalte, manifestându-se cu o frecventa mare la nivel comportamental.
2
Ca orice alt obiect al cunoasterii, persoana celuilalt nu poate fi cunoscuta "în
sine", ci "pentru sine"; imaginea noastra despre celalalt corespunde doar partial
realitatii, o serie de factori de natura subiectiva si obiectiva intervenind în procesul de
"subiectivizare" a perceptiei. Acesti factori pot apartine subiectului percepator ("setul
perceptiv", experienta anterioara, abilitatile sale sociale, gradul de inteligenta, trairile
afective declansate de perceptie), obiectului perceput (masura în care el este
"transparent" pentru subiect, elementele comunicarii sale nonverbale, atitudinea sa
în interactiune) sau situatiei (natura relatiilor anterioare dintre cei doi, statutele si
rolurile pe baza carora cei doi interactioneaza în momentul actual).
Organizarea informatiei în procesul perceptiv
Pe lânga factorii prezentati mai sus, intervin o serie de fenomene care tin de
ordinea de receptare a informatiilor, fenomene care sunt prezente în orice act
perceptiv, nu numai în perceptia interpersonala:
- Efectul de primacitate - în care informatia initiala are un impact mai puternic
decât cea ulterioara, chiar daca aceasta din urma este mai consistenta si o
contrazice pe prima. Explicatia consta în "încarcatura cognitiva2" (cognitive
load) diferita a primelor informatii în raport cu urmatoarele (Farace, Monge &
Russel, 1977, apud O'Hair et. al, 1995, p. 75). Primele informatii pe care le
avem despre un obiect sunt "mai grele" din punctul de vedere al cunoasterii,
deoarece ele fac diferenta dintre "nimic" si "ceva", în timp ce cele ulterioare
mai aduc un plus de informatii, mai putin important, fiind "înca ceva" atunci
când stim deja "ceva".
- Efectul de recenta - în care informatia ulterioara este mai credibila decât cea
initiala; are loc când este prezenta una din urmatoarele conditii favorizante:
- daca se cere în mod special o noua evaluare dupa prezentarea unui al
doilea set de informatii;
- daca între prezentarea initiala si cea recenta s-a scurs o perioada mai lunga
de timp;
- daca percepatorul considera ca este nevoie de un plus de informatie pentru
o impresie corecta (apud Feldman, 1985, p. 50).
Prima impresie pe care ne-o facem despre o persoana este legata de o
serie de aspecte ale înfatisarii - statura, fizionomie, postura, îmbracaminte - si
comportamentului sau - gesturi, voce si continutul comunicarii - cuvinte si fraze (vezi
si capitolul 2, paragrafele referitoare la comunicarea nonverbala). Toate acest
informatii pe care "obiectul perceptiei" le ofera, într-o anumita succesiune, subiectului
percepator, îi influenteaza acestuia, în primele momente ale perceptiei, imaginea pe
care si-o formeaza despre persoana perceputa si pe baza careia va decurge
interactiunea ulterioara.
Alti factori care concura la structurarea perceptiei
- Accesibilitatea celuilalt - exista persoane "deschise" si persoane
"impenetrabile", enigmatice; de la caz la caz, fiecare persoana dezvaluie mai
mult sau mai putin din personalitatea sa:
- daca situatia este oficiala sau amenintatoare în vreun fel, ea va avea
tendinta de a se ascunde cât mai mult;
- într-o situatie favorabila îsi va dezvalui mai mult trairile, intentiile,
caracteristicile;
- autodezvaluirea este un factor important în cunoasterea celuilalt, "obiectul
perceptiei" venind în întâmpinarea subiectului, structurându-i în mod activ
2 Încarcatura cognitiva - cantitate de informatie pe care o persoana trebuie sa o proceseze
la un moment dat. Ea variaza de la un subiect la altul în functie de complexitatea sa cognitiva
si este influentata de situatie si de interesul subiectului pentru categoria respectiva de
informatii.
3
perceptia;
- persoanele extraverte si dominatoare, indivizii tipici pentru cultura lor sunt
mai facil de perceput decât introvertii si indivizii sumisivi;
- femeile, al caror rol "expresiv" în societate este mai marcat, se dezvaluie
mai usor (ele sunt educate în sensul unei mai mari expresivitati emotionale =
li se permite sa-si arate în mod deschis trairile afective), în timp ce barbatii,
care au mai degraba un rol "instrumental", sunt mai "opaci" (prin educatie ei
sunt învatati sa-si stapâneasca exprimarea emotiilor).
- Puterea de patrundere a subiectului percepator depinde de caracteristicile
sale de personalitate, dar si de natura si durata relatiei: îl interpretam mai
corect pe celalalt daca relatia este pozitiva si de lunga durata, decât daca îl
cunoastem de putin timp sau relatia este negativa.
- Cu cât perceptia initiala este mai bogata în informatii, cu atât judecata va fi
mai flexibila, iar daca ea este saraca în informatii, judecatile vor fi stereotipe,
în pofida unor plusuri ulterioare de informatie.
Bibliografie
1. Allport, G.W. (1981). Structura si dezvoltarea personalitatii. Bucuresti: Editura
didactica si pedagogica.
2. Argyle, M. (1967). The Psychology of Interpersonal Behaviour. Harmondsworth, UK:
Penguin Books.
3. Argyle, M. (1994). Les competences sociales, cap. 4, in Moscovici, S., ed. Psychologie
sociale des relations a autrui. Paris: Nathan.
4. Armstrong, M. (1996). A Handbook of Personnel Management Practice, 6th ed.
London: Kogan Page.
5. Auerbach, A. (1996). The World of Work. Madison: Brown & and Benchmark.
6. Auvinet, J.M. (1991). Organiser la communication au milieu industriel. Paris: Les
Editions d’organisation.
7. Baldridge, L. (1994). Codul manierelor în afaceri, ed. a 3a. Bucuresti: Amerocrat /
Business Tech International.
8. Bandura, A. (2003). Auto-Efficacité, Le sentiment d’efficacité personnelle. Bruxelles: De Boeck
Universite.
9. Bergman, A. (1994). Le "Swiss Way of Management". Paris: ESKA.
10. Bertrand, Y. (1991). Culture organnisationnelle. Sillery, QB: Presses de l'Universite du
Quebec.
11. Bird, P. (1997). Cum sa te vinzi: tactici persuasive pentru a va promova imaginea,
Bucuresti: Ed. Alternative.
12. Birkenbihl, V.F. (1998). Antrenamentul comunicarii sau arta de a ne înetelege.
Bucuresti: Gemma Pres.
13. Bogathy, Z., coord. (2004). Manual de psihologia muncii si organizationala. Iasi:
Polirom.
14. Bogdan-Tucicov, A. (1981). Dictionar de psihologie sociala. Bucuresti: Editura
Stiintifica si enciclopedica.
15. Brehm, S.S., Kassin, S.M., Fein, S. (1999). Social Psychology, 4th ed. Boston: Houghton
Mifflin.
16. Broadwell, M.M. (1978). The Supervisor as an Instructor , 3rd ed. New York: Addison-
Wesley.
17. Broadwell, M.M. (1984). The New Supervisor, 3rd ed. New York: Addison-Wesley.
18. Cândea, R.M., Cândea, D. (1996). Comunicarea manageriala. Concepte, deprinderi,
strategie. Bucuresti: Expert.
19. Chelcea, S. coord. (2004). Comunicarea nonverbala în spatiul public. Bucuresti:
Tritonic.
20. Chirica, S. (1995). Psihologie organizationala. Cluj-Napoca: Casa de editura si
consultanta ”Studiul Organizarii”.
21. Cook, C.W., Hunsaker, p.L., Coffey, R.E. (1997). Management and organizational
behavior. Boston: Irwin-McGraw-Hill.
22. Cook, J.D., Hepworth, S.J. e.a. (1981). The Experience of Work. London: Academic
Press.
23. Cristea, D. (1992). Psihologia industriala. Bucuresti: Editura didactica si pedagogica.
24. Cungi, C. (1999). Cum sa ne afirmam. Iasi: Polirom.
25. Davenport Sypher, B. (1990). Case Studies in Organizational Communication. New
York: The Guilford Press.
158
26. De Lassus, R. (2000). Analiza tranzactionala. Bucuresti: Teora.
27. De Perett, A., Legrand, J.A., Boniface, J. (2001). Tehnici de comunicare. Iasi: Polirom.
28. De Peretti, A., Legrand, J.A., Boniface, J. (2001). Tehnici de comunicare. Iasi: Polirom.
29. Deal, T.E., Kennedy, A.A. (1982), Corportate culture. The Rites and Rituals of
Corporate Life Reading, MS: Addison-Wesley.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicare organizationala.pdf
Alții au mai descărcat și
Capitolul I Rezolvarea conflictului şi misiunea educaţiei Într-un interviu recent, avocatul general al SUA, Janet Reno, a declarat că “e...
TEMA 1 - PROIECT DE CERCETARE - tendintele agresive ale adolescentilor I. Formularea problemei de cercetat In Romania, tendintele de agresivitate...
Introducere Comunicarea este procesul de transmitere si receptionare a mesajelor care pot fi procese mentale (concluzii, gânduri, decizii...
I. Procesul de comunicare 1. Comunicare şi informaţie „Comunicare“ şi „informaţie“ sunt două concepte atât de înrudite astăzi, încât nici o...
Definiţii ale comunicării Comunicarea stă la baza tuturor proceselor, interacţiunilor şi relaţiilor interumane, după cum am menţionat şi anterior....
Introducere În demersul nostru de identificare, dezvoltare si optimizare a câmpului complex de influente pe care comunicarea îl poate crea în...
1. Comunicarea Comunicarea este „un proces deosebit de important și complex, de care depinde structura reușitelor, miracolelor sau a dezastrelor...
1. Note introductive Prin definitie, comunicarea reprezintă “contact, relație, legătură”. Comunicarea este o componentă esenţială a vieţii,...
Te-ar putea interesa și
Introducere Motivaţia subiectului. Structura lucrării Această lucrare îşi propune, prin procedee precum descrierea, caracterizarea şi analiza,...
INTRODUCERE Fascinantă şi omniprezentă, comunicarea este o dimensiune fundamentală a existenţei şi dezvoltării umane din cele mai vechi timpuri....
CAP. I. GENERALITĂŢI Organizaţia este un sistem deschis, adaptiv, ţinând seama de faptul că este o componentă a unor sisteme mai mari cu care are...
INTRODUCERE Într-o organizaţie, rolul conducătorului este deosebit de complex, dacă ţinem seama de faptul că situaţii diferite necesită...
I. Procesul de comunicare 1. Comunicare şi informaţie „Comunicare“ şi „informaţie“ sunt două concepte atât de înrudite astăzi, încât nici o...
Comunicarea organizaţională este un schimb de mesaje între emiţător şi receptor,cu scopul de a efectua schimbări,de a modifica...
Introducere Motivaţia subiectului. Structura lucrării Această lucrare îşi propune, prin procedee precum descrierea, caracterizarea şi analiza,...
1. Note introductive Prin definitie, comunicarea reprezintă “contact, relație, legătură”. Comunicarea este o componentă esenţială a vieţii,...