Comunicare si Negociere in Afaceri

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Comunicare si Negociere in Afaceri.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 37 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comunicare

Cuprins

CAP. 1. Comunicarea umană: trecut, prezent şi viitor
1.1. Scurt istoric al comunicării umane
1.2. Definirea conceptului
1.3. Axiomele comunicării
1.4. Nivelurile comunicării umane
1.5. Procesul comunicării interpersonale
1.6. Perspective în dezvoltarea comunicării umane
CAP. 2. Globalizare şi comunicare
2.1. Globalizarea – caracteristică a economiei informaţionale
2.2. Abordări ale comunicării într-o societate bazată pe cunoaştere
2.3. Elemente specifice ale comunicării în economia informaţională
CAP. 3. Comunicare în afaceri – componentă a culturii profesionale
3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională
3.2. Relaţia comunicare- cultură organizaţională în afaceri
CAP. 4. Tipuri de comunicare. Dualismul şi deontologia comunicării în afaceri
4.1. Comunicarea verbală
4.2. Comunicarea nonverbală
4.3. Comunicarea scrisă în afaceri (Comunicarea on-line)
4.5. Dualismul comunicării
4.6. Etica comunicării
CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare
5.1. Obstacole în gândirea şi comunicarea verbală
5.2. Percepţia mesajelor. Erori de percepţie
5.3. Constrângeri în comunicare
CAP. 6. Strategii de comunicare în afaceri
6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri
6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri
CAP. 7. Arta negocierilor-scurt istoric
7.1. Introducere în arta negocierilor
7.2. Scurt istoric al negocierilor
CAP. 8. Negocierea în afaceri: conţinut, structură, funcţii
8.1. Negocierea – formă principală de comunicare în relaţiile interumane
8.2. Conţinutul şi clasificarea negocierilor. Funcţiile negocierilor
CAP. 9. Abordare procesuală a negocierii în afaceri
9.1. Pregătirea negocierii
9.2. Stabilirea poziţiilor
9.3. Derularea negocierii
9.4. Finalizarea negocierii
CAP. 10. Tehnici de comunicare şi negociere în afaceri
10.1. Tehnici de comunicare eficientă
10.2. Tehnici de negociere constructivă
CAP. 11. Modalităţi de abordare a negocierii
11.1. Argumentaţia şi demonstraţia
11.2. Stilul personal de negociere
11.3. Abordarea negocierii bazată pe principii
CAP. 12. Strategii de negociere
12.1. Alegerea strategiei de negociere
12.2. Elaborarea strategiei
12.3. Tipuri fundamentale de strategii de negociere

Extras din document

CAP. 1. Comunicarea umană: trecut, prezent şi viitor

1.1. Scurt istoric al comunicării umane

-Se presupune că cea mai veche reclamă scrisă datează de acum 3000 ani, inscripţionată pe papirus şi descoperită printre ruinele oraşului Theba din Egipt:

- “ Sclavul Shem, fugind de la stăpânul său Hapu - ţesătorul, toţi bunii cetăţeni sunt chemaţi să ajute la aducerea înapoi. El este înalt, înfăţişare sănătoasă şi ochi negri. În schimbul unor ştiri despre locul în care se află el, este oferită o jumătate de monedă de aur, iar pentru aducerea lui la parohia lui Hapu - ţesătorul, unde este ţesută cea mai bună stofă conform dorinţelor dumneavoastră, este oferită o monedă întragă de aur.”

-Emblemele:

-firma unui brutar era reprezentată de un catâr punând în mişcare o moară,

-lăptarii - o capră,

-farmacistii - efigia şarpelui etc.

Puncte de reper în istoria comunicării verbale

-sec V î. Hr. – noţiunea de retorică = ştiinţă a discursului şi artă de a convinge; primele elemente de teorie a comunicării au fost elaborate de Corax din Siracuza (Arta retoricii);

-427-347 î. Hr., Platon a introdus retorica în viaţa academică (retorica= un început de ştiinţă a comunicării. În procesul comunicării a delimitat 5 etape: conceptualizarea, simbolizarea, clasificarea, organizarea şi realizarea);

-384-322 î. Hr., Aristotel a scris Rethorike şi primul tratat de logică Organon;

-106-43 î. Hr., Cicero: De Inventione, De Oratore şi Topica;

-după perioada greco-romană, teoria şi practica comunicării umane au cunoscut o oarecare stagnare;

-în sec. XIII-lea, apar dezbaterile publice în Parlamentul britanic (în 1215 este semnată Magna Carta prin care se stabileau principiile parlamentare sub domnia regelui John;

-în 1295, sub domnia lui Edward I, este înfiinţat Parlamentul britanic;

-în 1341 are loc separarea Parlamentului în cele două camere: Camera Comunelor şi Camera Lorzilor);

-în sec. XIX –lea, în universităţile americane, au fost introduse competiţiile de dezbaterii publice (formale), pentru ca, mai apoi, mijloacele moderne de comunicaţie să facă posibile dezbaterile publice televizate şi din presa scrisă.

Repere în dezvoltarea teoretică a comunicării umane

-1960 – termenul de semiotics (studierea tuturor modalităţilor de comunicare structurată);

-1960-1962 – ştiinţa comunicării (Antropologie structurală – Levi-Strauss);

-1963 – ştiinţa comunicării integrate (antropologia socială + sociologia + economia);

-1995 – comunicarea (disciplină predată la Institute for Scientific Information din Philadelphia).

Teorii în comunicarea umană (socială):

-Teoriile datei (1948);

-Teoriile semnului (lingviştii dezvoltă subiecte specifice comunicării);

-Teoriile comportamentului (studiază comunicarea la nivel interpersonal);

-Teoriile difuzării (studiază comunicarea de masă);

-Teoriile sistemice (cu preocupare pentru cibernetică, organizare şi constructivism);

-Teoriile privind pragmaticile psihologice;

-Teoriile antropo-sociologiei comunicării (pun accent pe abordarea socială a interacţiunii);

-Teoriile pragmatice lingvistice.

CAP. 1. Comunicarea umană: trecut, prezent şi viitor

1.2. Definirea conceptului

Comunicare =

- etimologic, transmite ideea relaţiei cu celălalt (com=cu);

- transmitere a unui anumit conţinut (informaţii, opinii, păreri, sentimente etc.) sau ca o punere în relaţiei;

- punere în comun, împărtăşire şi transmitere a unor proprietăţi unui număr de lucruri (Charles Morris);

- acţiunea a unui organism sau a unei celule care modifică modelele probabile de comportament ale altui organism sau celule, într-o manieră adaptivă pentru unul sau ambii participanţi;

- schimbul verbal dintre subiectul care vorbeşte şi un interlocutor (Dictionnaire de linguistique) etc..

Comunicare umană =

- proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul);

- totalitatea proceselor prin care o minte poate să o influenţeze pe alta;

- acţiunea de a comunica şi rezultatul ei;

- ceea ce leagă organismele între ele.

Orice comportament are o valoare comunicativă.

CAP. 1. Comunicarea umană: trecut, prezent şi viitor

1.3. Axiomele comunicării

-Axioma 1: Comunicarea este inevitabilă;

-Axioma 2: Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conţinutului (limbajul verbal) şi planul relaţiei (limbajul nonverbal);

-Axioma 3: Comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns;

-Axioma 4: Comunicarea se bazează atât pe informaţie în formă digitală (procesată de sistemul nervos central), cât şi pe informaţie analogică (procesată de sistemul neurovegetativ);

-Axioma 5: Comunicarea este ireversibilă;

-Axioma 6: Comunicarea implică raporturi de putere între parteneri, iar tranzacţiile (schimburile) care au loc între ei pot fi simetrice sau complementare;

-Axioma 7: Comunicarea implică procese de acomodare şi ajustare a comportamentelor;

În funcţie de numărul participanţilor şi de natura relaţiilor care se stabilesc între ei:

-Comunicare intrapersonală;

-Comunicare interpersonală;

-Comunicare de grup;

-Comunicare publică;

-Comunicare de masă.

CAP. 1. Comunicarea umană: trecut, prezent şi viitor

1.5. Procesul comunicării interpersonale

Comunicarea = un schimb de semnale (sonore, tactile sau vizuale), cu scopul de a informa, instrui sau convinge, bazat pe existenţa unor semnificaţii comune, condiţionat de contextul relaţiilor între cei ce comunică, dependent de contextul social

Comunicare interpersonală:

-cuvinte;

-voce;

-tonalitate;

-limbajul trupului;

-fizionomia;

-mimica;

-postura;

-gestica;

-înfăţişarea;

-culoarea hainelor etc.

Studii recente au relevat că:

• 55% dintre mesajele noastre sunt mimico-gestuale;

• 38% sunt vocale nonverbale;

• 7% sunt propriu-zis vocale.

Structura lanţului comunicaţional:

Emiţător – mesaj codificat sub formă de semnale (transmis printr-un canal) – Receptor

Se comunică simultan printr-un ansamblu complex de:

- stimuli, configurat din cele 3 categorii de limbaj;

- limbaje;

- canale.

Categorii de limbaj:

- limbajul verbal, adică graiul articulat şi înţelesurile transmise cu ajutorul cuvintelor unei limbi;

- limbajul paraverbal, adică înţelesurile de dincolo de cuvinte, întregul bagaj de stimuli şi semnale transmise prin tonul, volumul şi ritmul vocii;

- limbajul trupului, adică întregul complex de stimuli şi semnale transmise prin postură, fizionomie, mimică, gestică, privire şi distanţe.

Relaţia interpersonală, ce se dezvoltă în registrul afectiv şi emoţional, poate fi:

-pozitivă;

-negativă;

-neutră.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comunicare si Negociere in Afaceri.doc