Comunicații în afaceri

Cap. I

Comportarea organizationala si comunicatia

Rolul si importanta acestora in practica manageriala

1. O practica antica si o noua disciplina

Performantele functiilor manageriale sunt necesare pentru ca organizatia sa se dezvolte, sa functioneze.

Practica managementului este la fel de veche ca si organizatiile, ceea ce reprezinta într-adevar o vechime deosebita, practic începuta odata cu organizarea vietii comunitatii umane.

Tablitele de lut datate cu mai bine de 3000 de ani înainte de Hristos au înregistrat atât tranzactii de business cât si Legile statului antic, evidentiind totodata, cu multa claritate si practicile organizationale. Desigur insa ca existenta organizatiilor este mult mai veche decât aceste tablite, în acest sens arheologia ne aduce dovezi de netagaduit privind formele de organizare ale vietii sociale a oamenilor preistorici. Cu toate acestea ambele, adica atât organizatiile cât si managementul au fost destul de diferite de ceea ce exista astazi, în viata noastra cotidiana. Desi managementul, ca practica, este foarte vechi, viziunea sa ca profesie, ca disciplina si domeniu de instruire este relativ noua. Astfel managementul nu a devenit domeniu recunoscut decât la sfârsitul secolului XIX - începutul secolului XX.

2. Comportarea organizationala si manageriala

Managerii buni sunt foarte des numiti “rezolvatori de probleme”.

Ei analizeaza în mod continuu situatiile de munca în scopul identificarii problemelor de rezolvat, elaboreaza, dezvolta si implementeaza solutii pentru acestea. Insa managerii au nevoie si de capacitati de diagnosticare si actiune, în cazul unor probleme legate spre exemplu de: absenteism, fluctuatie, întârzieri, atitudini negative, de calitate a muncii, de productivitate, de marketing etc. - deci managerul trebuie sa fie instruit si experimentat în comportamentul organizational.

3. Organizatiile

Organizatia este o colectivitate de oameni care lucreaza împreuna într-un proces ce are la baza divizarea muncii, pentru a atinge un obiectiv comun.

Aceasta definitie este valabila pentru o varietate foarte larga de grupuri: familii, cluburi, organizatii voluntare, colectivitati religioase sau entitati, precum si firme economice sau agentii guvernamentale.

Desigur, pe noi ne intereseaza în mod firesc, organizatiile în care oamenii au calitatea de salariati - acestea fiind numite organizatii de munca.

În primul rând organizatiile exista deoarece indivizii, ca persoane solitare, sunt limitati în capacitatile lor fizice si intelectuale.

Un exemplu celebru, foarte vechi, îl constituie organizarea realizata de Moise si socrul sau Jethro.

Moise conducându-si poporul în afara Egiptului, îsi asumase întreaga responsabilitate pentru acesti oameni în foarte multe probleme, în afara de a-i hrani si îmbraca. Era obligat sa asculte nevoile lor si sa le rezolve disputele, deci el era practic un manager, iar astfel responsabilitatile sale erau enorme.

Moise a fost însotit în aceasta campanie de Jethro, care l-a convins sa selecteze unele persoane pentru a-l asista în conducerea multora din treburile marunte si în consecinta acestor oameni sa le revina responsabilitatea supravegherii si dirijarii unor grupuri organizate din 15, 50, 100 respectiv 1000 de oameni (Biblia, Cartea a II-a a lui Moise, Exodul, partea 18, versetul 18).

De fapt sistemul de organizare al lui Moise a implicat stabilirea si numirea unor anume persoane ca manageri si gruparea celorlalti sub autoritatea si responsabilitatea acestor manageri.

Rezultatul acestui proces l-a adus pe Moise într-o noua postura, aceea de lider, de conducator, care a beneficiat de o asistenta vitala din partea persoanelor alese. Astfel, dupa fuga din Egipt, adica în jurul anilor 1500 - 1450 î.Hr, s-a realizat organizarea în cinci trepte sau niveluri ierarhice a poporului evreu.

Experiente similare cu cea a lui Moise, apar ori de câte ori organizatiile iau nastere , în urma multiplelor si diverselor initiative, care în mod inevitabil se dezvolta pentru a îndeplini sarcini ce sunt dincolo de capacitatile individului.

4. Organizatiile antice

Realizarile timpurii ale unor organizatii mai mari ne indica, în mod clar, ca ele au avut o conducere formala dar si niveluri de management distinct structurate.

Gradinile suspendate ale Babilon-ului, orasul incasilor Machu Pichu sau Piramidele Egiptului nu ar fi putut sa fie construite decât numai printr-o straduinta si munca organizata, coordonata la un nivel foarte ridicat.

Umanitatea de-a lungul timpului a cunoscut o varietate de mari si totodata puternice organizatii politice:

- ale Egiptului Antic, Imperiului Persan, Macedonia din timpul lui Alexandru cel Mare, cea a Romei Imperiale sau cea a Imperiului Incas.

În aceste organizatii manageri erau regii, dar mai ales generalii militari.

Alaturi de acestia, stapânii de sclavi, guvernatorii teritoriali nu erau decât

Manageri ai unor functii, aflati pe diferite trepte, adica pe diferite niveluri ierarhice, sistem prin care se mentinea în functiune întreaga organizatie politico - statala.

Cu trecerea anilor, managementul, în unele organizatii a devenit tot mai distinct si sofisticat. În acelasi timp si organizatiile devin mult mai puternice si de durata.