Consiliere psihologică

Curs
9/10 (3 voturi)
Domeniu: Comunicare
Conține 6 fișiere: doc
Pagini : 36 în total
Cuvinte : 13971
Mărime: 105.45KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Cucos, Salavastru

Extras din document

Ce este consilierea psihopedagogică?

În sens larg, consilierea reprezintă o acţiune complexă prin care “se urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptat într-o situaţie dată sau în general, în viaţă şi în activitatea cotidiană “ (Ghe Tomşa, 1999).

Consilierea este o relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate.

Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi de colaborare reciprocă (Ivey, 1994, apud A Băban, 2001).

Tipuri de consiliere:

- Informaţională constă în oferirea de informaţii;

- Educaţională/psihopedagogică oferă repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor;

- De dezvoltare personală constă în formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine;

- Suportivă care constă în oferirea de suport emotional, apreciativ şi material celor aflaţi în situaţii de risc;

- Vocaţională asigură dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei;

- De Criză asigură asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate;

- Pastorală constă în asistenţa din perspectivă religioasă

Consilierea în şcoală

Consilierea psihopedagogică este un proces intensiv de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor, studenţilor şi celorlalte presoane implicate în procesul educaţional; este “o formă particulară de interacţiune şi influenţare care contribuie la omogenizarea grupului de elevi “ (Ghe Tomşa).

Obiectivele consilierii

1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine fizic şi psihic, adică menţinerea şi perpetuarea unei funcţionări optime din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual;

2. dezvoltarea personală: cunoaştere de sine, imagine de sine, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficientă, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste;

3. prevenţie a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de criză.

Caracteristicile consilierii :

- vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate , deficite intelectuale sau de altă natură;

- facilitează persoanei consiliate adaptarea la factorii stresori, la sarcinile cotidiene precum şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

- este un model educaţional şi nu unul al dezvoltării, în sensul că scopul consilierii este de a-i învăţa pe elevi noi strategii comportamentale, de a-şi valoriza potenţialul existentşi de a-şi dezvolta resurselor adaptative;

- se preocupă de prevenirea problemelor şi în acest sens identifică situaţiile şi grupurile de risc şi acţionează în sensul preîntâmpinării evenimentelor cu impact negativ;

- urmăreşte realizarea unei armonii între familie, şcoală, copil;

- încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentele elevilor, profesorilor, părinţilor;

- prin metodele şi tehnicile utilizate profesorul- consilier ajută la adaptarea eficientă a elevilor la realităţile sociale în care aceştia trăiesc.

Scopul consilierii este sprijinirea elevilor pentru ca aceştia să devină capabili să se ajute singuri să se înţeleagă atât pe sine însuşi cât şi realitatea înconjurătoare.

Cauzele care au dus la introducerea consilierii ca disciplină de sine stătătoare în curricula şcolară:

- Cauze sistemice: numărul mare de elevi într-o clasă, multiplele sarcini pe care le are de îndeplinit profesorul diriginte, numărul mare de documente şi acte şcolare ce trebuie întocmite de profesorul diriginte, lipsa colaborării dintre profesori şi diriginte, lipsa mijloacelor/instrumentelor de evaluare a activităţii educative, orarul şcolar supraîncărcat, ineficienţa activităţilor extraşcolare, colective neomogene de elevi, numărul mic de ore alocat activităţilor educative, discontinuitatea activităţii la clasă a unor diriginţi, neincluderea explicită a obiectivelor educative în toate programele şcolare, numărul insuficient de profesori psihopedagogi în şcoli;

- Cauze psihopedagogice: insuficienta pregătire psihopedagogică a viitoarelor cadre didactice, inexistenţa specialităţii “dirigenţie” în curricula învăţământului superior, insuficienta comunicare profesor-elev, mentalitatea unor diriginţi în legătură cu rolul orelor de dirigenţie, criza de autoritate a profesorilor.

- Cauze socio-economice: slaba legătură a şcolii cu alţi factori implicaţi în procesul,educaţional, diversitatea mediilor socio-familiale din care provin elevii, influenţa negativă a unor familii, lipsa colaborării şcolii cu comunitatea locală, nesincronizarea acţiunilor educative, situaţia economică precară a unor familii, lipsa unor fonduri necesare pentru desfăşurarea acţiunilor educative;

- Cauze educaţionale: lipsa motivaţiei elevilor pentru activităţile educative, teama elevului faţă de diriginte, dezorientarea elevilor în ceea ce priveşte viitorul lor profesional, lipsa încrederii în şcoală şi profesori, influenţe negative din partea familiei sau a altor grupuri decât cele şcolare asupra elevilor.

Preview document

Consiliere psihologică - Pagina 1
Consiliere psihologică - Pagina 2
Consiliere psihologică - Pagina 3
Consiliere psihologică - Pagina 4
Consiliere psihologică - Pagina 5
Consiliere psihologică - Pagina 6
Consiliere psihologică - Pagina 7
Consiliere psihologică - Pagina 8
Consiliere psihologică - Pagina 9
Consiliere psihologică - Pagina 10
Consiliere psihologică - Pagina 11
Consiliere psihologică - Pagina 12
Consiliere psihologică - Pagina 13
Consiliere psihologică - Pagina 14
Consiliere psihologică - Pagina 15
Consiliere psihologică - Pagina 16
Consiliere psihologică - Pagina 17
Consiliere psihologică - Pagina 18
Consiliere psihologică - Pagina 19
Consiliere psihologică - Pagina 20
Consiliere psihologică - Pagina 21
Consiliere psihologică - Pagina 22
Consiliere psihologică - Pagina 23
Consiliere psihologică - Pagina 24
Consiliere psihologică - Pagina 25
Consiliere psihologică - Pagina 26
Consiliere psihologică - Pagina 27
Consiliere psihologică - Pagina 28
Consiliere psihologică - Pagina 29
Consiliere psihologică - Pagina 30
Consiliere psihologică - Pagina 31
Consiliere psihologică - Pagina 32
Consiliere psihologică - Pagina 33
Consiliere psihologică - Pagina 34
Consiliere psihologică - Pagina 35
Consiliere psihologică - Pagina 36

Conținut arhivă zip

  • Consiliere Psihologica
    • Curs 1cons psiho.doc
    • Curs 2 Cons psihg.doc
    • curs 4 -personlit.doc
    • curs 5 cun.auto.doc
    • curs 6 Managl inv.doc
    • curs3 dezv um.doc

Alții au mai descărcat și

Tipuri de comunicare

Preocupările intense privind comunicarea ce s-au manifestat cu precădere în ultimele decenii ale secolului nostru, lansează, între altele şi...

Blocajele comunicării

BLOCAJELE COMUNICARII Comunicarea este un proces deosebit de complex şi important, de care depinde structura reuşitelor, miracolelor sau...

Tăcerea

În lucrarea de faţă îmi propun să analizez una dintre formele comunicării nonverbale, şi anume tăcerea. Pentru o mai bună înţelegere a subiectului...

Comunicarea prin Dialog în Contextul Școlar

Comunicarea reprezintă, conform dicţionarului explicativ, o înştiinţare, o veste, un raport, o relaţie, o legătură între fenomene sau idei creată...

Relații publice în economie

De ce este nevoie de RP în economie? Ceea ce pare să caracterizeze societatea de astăzi este complexitatea şi schimbarea. Complexitatea poate fi...

Teorii ale Comunicării de Masă

Niciun studiu asupra culturii şi civilizaţiei unei societăţi nu poate eluda analiza proceselor de comunicare care au loc între indivizii acelei...

Fundamente ale relațiilor publice

Relaţii publice: practică, ştiinţă socială şi profesie Practică = 1. Activitate sistematică de transformare a lumii; 2. Activitate volitivă care...

Comunicare și Gen

Bărbatul şi femeia trăiesc în lumi diferite, cu valori diferite şi conform unor reguli diferite: spre exemplu, un bărbat nu-şi invită prietenul cu...

Te-ar putea interesa și

Coordonatele psihopedagogice contemporane ale relației familie - școală

Argument: motivatia alegerii temei. Într-un context în care discursul public si chiar si arealul cercetării stiintifice pare să fie invadat,...

Bariere de comunicare în stresul posttraumatic la copilul instituționalizat - măsuri de contracarare

Introducere Societatea contemporană este caracterizată de două tendinţe contradictorii, pe deoparte mediul social protejează individul, iar pe de...

Consilierea psihologică a victimelor infracțiunilor

Reforma în justitia penala din tara noastra se reflecta si prin mutarea accentului de pe justitia retributiva pe principiile justitiei...

Modelul Experiențial în Psihologie și Consiliere Psihologică

Metodele hipnotice ale lui M. Erikson Hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci doar o stare modificată de constiintă, asemănătoare cu relaxarea...

Deontologia Profesiei de Psiholog

1. Condiţia morală a psihologului practician Profesiunea de psiholog este una dintre acele profesiuni în care obiectul muncii este nemijlocit...

Metode, instrumente și obiective de consiliere psihologică în serviciul carierei

Activitatea de consiliere are un rol foarte important în societate, constituind un factor cheie pentru dezvoltarea resurselor umane, o modalitate...

Tehnici de Comunicare Folosite în Consilierea Psihologica

“De unde vine acest cuvânt “comunicare”? Care este originea lui ? Se pare că sensul de bază al cuvântului este dat de latinescul comunicare, termen...

Consilierea psihologică - aspecte diferențiale

Coduri deontologice ale consilierii psihologice Termenul deontologie din limba elenă, e conjuncţie între obligaţie, datorie, ceea ce trebuie, ce...

Ai nevoie de altceva?