Divergențe în Comunicare

E nevoie doar de o pauză într-un moment nepotrivit, o intonaţie înţeleasă greşit ca întreaga conversaţie să se piardă. (E.M. Forster, Passage to India, 1924: 262f.)

Rezumat

Neînţelegerea este o categorie centrală în studiile comunicării interculturale. În general, aceste divergenţe au obţinut rolul de raison-d'être (nota traducătorului : motiv de a exista) pentru studiile comunicării interculturale pornind de la premisa că situaţia de comunicare în cauză este între oameni din culturi diferite iar aceasta transformă neînţelegerea în neînţelegere interculturală. În alte studii, coflictele, momentele incomode şi contextualizările eronat făcute, în termeni ştiinţifici socioculturali, au devenit indicatorii comunicării interculturale. Acest lucru face din neînţelegere criteriu esenţial pentru comunicare interculturală. Ambele poziţii sunt fondate dar lasă divergenţa misterios nedefinită. Pentru a indepǎrta o asemenea funcţie circularǎ a neînţelegerii, toate neîntelegerile ar trebui sǎ fie comparabile plecând de la orice fel de premise.

1. Divergenţele drept o categorie a simţului comun.

A fost oare o neînţelgere? Cu siguranţǎ cǎ da! Chiar una foarte mare. Sǎ fi fost o neînţelgere interculturalǎ? Eu, ca şi oaspete de origine germanǎ, şi recepţionerul cel mai probabil suedez, chiar mai mult, sǎ negociem noi într-o limbǎ francǎ; nativǎ nici unuia dintre noi? Intercultural prin calitatea noastrǎ de indivizi aparţinând unor naţionalitǎţi diferite din puct de vedere etnic, cultural, lingvistic sau unui oarecare trecut? Interculturaliatea, ca resursǎ a interacţiunii, una care este fǎcutǎ relevantǎ de cǎtre participanţi în acceaşi mǎsurǎ în care fac relevante alte “aporturi”,ca de exemplu fundalul sau genul regional sau social: ceva despre care ineracţional s-adus vorba pe bazele a ceea ce s-a fǎcut referire.

O altǎ problemǎ trebuie adusǎ în discuţie şi anume aceea de a cupla interculturalitatea localǎ cu neînţelegerile din situţiile întâlnite. Comunicarea interculturală privitǎ ca mediul în care se studiazǎ neîntelegerea şi comunicarea eronatǎ in forma ei iniţială.

1.Divergenţele ca o categorie de dine stătătoare.

Rar întâlnim studii despre neînţelegeri ca fenomen lingvistic de sine stătător. Chiar şi mai rar există încercări de a înrădăcina divergenţele în zona empiricului. Şi o raritate absolută este o perpectivǎ dialogatǎ din viaţa realǎ în spatele unor decoruri experimentale şi ficţionale.

Ceea ce este necesar este o perspectivǎ care sǎ poatǎ fi capabilǎ sǎ evidenţieze faptul cǎ neînţelegerea este cel mai bine vǎzutǎ de pe o poziţie interacţionalǎ, ceva ce poate fi revendicat şi disputat sau asupra cǎruia se poate fi de acord, mai degrabǎ decât un fenomen obiectiv existent independent de pretenţiile şi sesizǎrile participanţilor.

2.Structura interacţională a divergenţelor

1. Şapte tipuri de divergenţe

Există în principal şapte tipuri de neînţelegeri, de divergenţe. Doar cele evidente şi cele ascunse vor reprezenta interesul empiric aici, din două motive lesne de înţeles:

(a) Ca lingvişti empirici, nu avem acces la divergenţele complet ascunse pentru că ele nu apar la nivel lingvistic. Numai psihoterapeuţii sau cei cu pregătire asemănătoare au acces la ele.