Evolutia Ciclică a Situațiilor de Risc

4.1. Etapele evoluţiei

4.2. Ciclul de viaţă

4.3. Modelul procesului de management

Studiul situaţiilor de risc ne dezvăluie faptul că acestea evoluează în general prin mecanisme previzibile care decurg din tendinţe şi evenimente şi se dezvoltă pe etape bine determinate. Aceste etape sunt asemănătoare celor care ilustrează evoluţia ciclică a unui produs .

Acelaşi studiu ne arată că evoluţia unei situaţii de risc poate conduce adesea la schimbări ale unei politici publice . Cu cât o situaţie de risc poate fi identificată şi gestionată mai devreme cu atât există mai multe şanse ca organizaţia să rezolve conflictul şi să minimizeze costul care-i revine acesteia.

4.1. Etapele evoluţiei

Literatura de specialitate evidenţiază faptul că orice organizaţie are publicurile sale. În acest sens putem aminti:

- asociaţiile; - guvernul;

- organizaţiile angajaţilor; - mass-media;

- opinia publică; - grupurile de interes special;

Aceste publicuri pot influenţa organizaţiile să acţioneze în următoarele direcţii:

- controlarea operaţiunilor proprii;

- formarea de coaliţii (interne/externe) în vederea neutralizării situaţiilor de risc;

Atunci când se ia o decizie în privinţa gestionării situaţiilor de risc, răspunsul organizaţiei (Σ) este determinant. Realizarea unei tipologii a situaţiilor de risc ne conduce la identificarea unor categorii de factori generatori ai acestora:

- economici; - internaţionali; - valorile;

- demografici; - atitudinile publice; - stilurile de viaţă.

- de mediu; - resursele;

- guvernamentali; - tehnologiile;

O situaţie de risc debutează întotdeauna cu o IDEE care are un impact potenţial asupra organizaţiei (Σ) sau publicurilor sale (Π) şi se termină cu o ACŢIUNE, prin care are loc o conştientizare sporită sau o reacţie din partea altor organizaţii sau publicuri.

Procesul de evoluţie a unei situaţii de risc se succede în patru etape:

a) ORIGINEA;

b) MEDIEREA/AMPLIFICAREA;

c) ORGANIZAREA; CONFLICTUL;

d) REZOLVAREA.

Intuitiv, evoluţia situaţiei de risc poate fi reprezentată într-un sistem de axe carteziene unde pe ordonată reprezentăm PRESIUNEA exercitată asupra organizaţiei (Σ) de către o situaţie de risc aflată în expansiune. Pe abcisă ilustrăm succesiunea ETAPELOR unei situaţii de risc (cele patru). Pe măsură ce în procesul evoluţiei presiunea asupra organizaţiei creşte, aceasta este provocată să reacţioneze. Se întâmplă astfel deoarece importanţa situaţiei de risc creşte. În procesul evoluţiei sale o situaţie de risc poate uneori să dispară, din diverse motive. Corelaţia: PRESIUNE – ETAPE - SITUAŢIE DE RISC se prezintă in Fig. 4.1.