Genuri Publicistice de Radio

INFORMAŢIA RADIOFONICĂ

În domeniul ziaristicii, informaţia trebuie înţeleasă în dublu sens. Termenul este utilizat în accepţiunea de gen ziaristic, dar toate modalităţile de exprimare în domeniul presei implică existenţa unei informaţii. Însă, informaţia a devenit un termen sinonim celui de presă. Astfel, Bernard Voyenne, în “L’Information aujourd’hui”, defineşte informaţia drept “procesul comunicării sociale şi instituţiile care asigură acest proces”. În ceea ce priveşte informaţia de radio, Daniel Garvey şi William L. Rivers, în “News-writing for the Electronic Media” citează opinia unor cercetători în domeniul comunicării – Serena Wade şi Wilbur Schramm – care cred că “Ştirile de radio sunt principala sursă de informaţii mai ales pentru oamenii mai puţin educaţi, pentru femei, oameni de culoare, agricultori şi muncitori, în timp ce ştirea tipărită este principala sursă de informaţie pentru oamenii cu educaţie înaltă, pentru albi,. pentru bărbaţi, pentru oamenii cu funcţii de conducere şi pentru cei cu venituri mai mari”. În aceste condiţii, opinează autorii, redactorul de ştiri de la radio trebuie să se îngrijească de conţinutul şi forma de prezentare a informaţiilor, astfel încât acestea să corespundă nivelului cultural, de înţelegere şi de interese ale potenţialului public ascultător.

Definiţii

Deşi apreciem că definiţiile nu servesc scopului didactic practic urmărit în demersul pe care îl întreprindem, nu putem eluda exprimarea sintetică a conţinutului unui gen publicistic de mare întindere în presa de toate tipurile, dar mai ales la radio.

Toţi teoreticienii, dar mai ales practicienii, sunt de acord că ştirea este o relatare succintă a unor fapte reale. Alţii adaugă elementele de neobişnuit, senzaţional sau măcar de abatere de la regula generală pe care trebuie să le conţină ştirea. George Fox Mott în “New Surwey of Journalism” propune chiar o aritmetică a ştirii:

“1 om obişnuit + o viaţă obişnuită = 0

1 om obişnuit + o aventură extraordinară = o ştire

1 soţ obişnuit + o soţie obişnuită = 0

1 casier + o soţie + 7 copii = 0

1 casier – 10.000 de dolari = o ştire

1 soţ + o soţie + un scandal = o ştire

1 om + o maşină + un scandal = o ştire

1 bărbat + o realizare = o ştire”

Precizând că nu faptul în sine, ci relatarea despre fapt este informaţie, în teoria presei s-au lansat definiţii peste definiţii care, în sine, nu prezintă mare importanţă decât în măsura în care pun în lumină elemente definitorii ale genului. Ken Metzler, în manualul “Newsgathering”, apreciază că “ştirea este o relatare promptă, succintă a informaţiei factuale despre evenimente, situaţii şi idei (inclusiv opinii şi interpretări) menită să intereseze o audienţă şi să-i ajute pe oameni să facă faţă mediului inconjurător”.

Din realitatea înconjurătoare, reporterul selectează acele fapte despre care presupune că publicul său ar fi interesat. Deci, subiectivitatea reporterului îl îndeamnă să culeagă de pe teren anumite fapte pentru a satisface setea de cunoaştere a publicului său. Aceste fapte sunt, la rândul lor, selectate a doua oară de editor sau de realizator, care va hotărî ce subiecte vor intra într-o anumită emisiune, ce întindere va avea fiecare relatare şi în ce moment din desfăşurarea cronologică a radioprogramului se va difuza acel material. Trebuie să reţinem, deci, că informaţia de presă este relatarea unui fapt selectat din realitate, interpretat şi ierahizat într-o succesiune de relatări. Responsabilitatea şi profesionalismul reporterului sau editorului de radio constau în capacitatea de alege acele fapte care pot fi definitorii pentru momentul respectiv din viaţa social-politică a ţării sau a localităţii unde funcţionează postul de radio respectiv.

Daniel Garvey şi William L. Rivers consideră că informaţia este o relatare (un raport) la timp a unor evenimente, fapte şi opinii care interesează un număr semnificativ de oameni.