Gripa AH1N1 - problemă globală

O pandemie reprezintă o problemă la nivel global, deoarece în timpul unei pandemii întreaga umanitate se afla sub ameninţare. Răspândirea epidemiilor este considerată cea mai veche formă de globalizare.

Gripa AH1N1 s-a dovedit periculoasă prin faptul că se răspândeşte rapid şi afectează organismul din cauza lipsei unei imunităţi pre-existente. A fost ridicată la gradul de pandemie şi afectează oamenii din diferite colţuri ale lumii, ridicând probleme în ceea ce priveşte o solidaritate globală, o încercare din partea diferitelor ţări de găsi soluţii în beneficiul întregii omeniri. Gripa nouă(AH1N1) a ridicat însă şi numeroase semne de întrebare legate atât de originea şi apariţia bruscă a virusului cât şi de soluţiile propuse la nivel mondial.

Gripa este un virus, mai exact un pachet de proteine şi ADN cărora le lipseşte capacitatea de a se autoreproduce. Se răspândeşte prin infectarea unei celule şi folosirea mecanismelor acesteia pentru a se înmulţi. Virusul se reproduce apoi până când celula cucerită explodează, iar asta face ca şi celulele din jur să fie afectate.

Există trei tipuri de virusuri gripale: A, B şi C. Gripa porcină (H1N1) şi cea aviară (H5N1) fac ambele parte din prima categorie. Tipul A poate infecta oameni, porci, păsări, cai şi alte animale, putându-se oricând răspândi la scară globală, sub forma unei pandemii. Tipul B se întâlneşte doar la oameni, putând cauza epidemii, însă nu şi o pandemie, pe când tipul C determină cele mai puţin grave simptome, în cazul oamenilor declanşând probleme respiratorii minore. Tipul C nu poate lua amploare nici la nivel de epidemie, nici la cel de pandemie. Tipurile de gripă A şi B se împart în anumite variante genetice numite tulpini, care evoluează continuu. Organismul unei persoane poate căpăta rezistenţă în faţa unei tulpini, însă este lipsit de apărare atunci când o nouă tulpină îşi arată colţii

Epidemie-extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune.

Pandemie-epidemie răspândită pe teritorii foarte întinse într-o ţară, în mai multe ţări sau continente.

Spre deosebire de epidemii, care sunt sezoniere, pandemiile au o acoperire la nivel global şi nu au o ciclicitate anume. În ultimii 100 de ani au existat trei pandemii. Cea mai gravă a fost Gripa Spaniolă din 1918, care a făcut 40 de milioane de victime în întreaga lume.

Pandemiile de gripă izbucnite în Asia în 1957 şi 1969 au făcut patru milioane de victime. Autoritatea în măsură să anunţe o pandemie şi să ridice nivelul global de alertă este directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

În ceea ce priveşte gripa AH1N11, preşedintele OMS a explicat că nivelul 6 de alertă se activează atunci când sunt atinse două regiuni distincte în lume şi nu înseamnă neapărat că numărul de cazuri la nivel mondial va creşte rapid sau că virusul va deveni mai virulent.

Pandemia de gripă tip A(H1N1) este o pandemie de gripă numită şi gripă porcina, gripă mexicană sau gripa nord-americană, care a izbucnit în Mexic în luna aprilie 2009 şi s-a răspândit în întreaga lume. Deşi este vorba de o boală gripală uşoară mass-media a declanşat şi o panică globală, cu rezultate nefaste, transformând-o în cea mai mediatizată epidemie de gripă din istorie.

Cei mai expuşi acestui virus sunt cei cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Alte studii realizate în Statele Unite au arătat că vârstnicii au o imunitate naturală la acest virus.

Letalitatea intervine, în general, la persoanele compromise imunitar, stresate, cu rezistenţa slăbită succesiv unor boli cronice, dar spre deosebire de celelalte gripe sezoniere, grupa de risc cuprinde şi tineri, femei gravide, persoane cu sindrom metabolic, obezitate.

Examinarea virusului a condus la concluzia că naşterea acestuia nu s-a produs recent. Virusul conţine secvenţe genetice a căror provenienţă este extrem de diferită, rezultate din mai multe mutaţii succesive. Astfel, întrebarea foarte legitimă este dacă virusul s-a născut acum mai mult timp în condiţii de laborator şi a fost diseminat accidental (sau nu).

Vectorul principal de răspândire a virusului a fost omul. Răspândirea virusului a fost favorizată de circulaţia mare a persoanelor la nivel planetar, în particular cu avionul(turism, călătorii de afaceri). În afara de vehicularea rapidă a purtătorilor de virus la mari distanţe, în avioane aerul este reciclat, climatizat şi păstrat la condiţiile normale de presiune, fiind filtrat dar această filtrare este ineficientă pentru o parte din microbi şi virusuri. Aceste condiţii favorizează transmiterea de virusuri de la un pasager purtător, la mai mulţi călători, multiplicând astfel sursele de infecţie până la destinaţie.