Introducere în comunicarea interpersonală

Animalele nu-si cunosc imaginea in oglinda. Pisica isi priveste imaginea in oglinda ca si cum ar avea de-a face cu o alta pisica. Un caine poate chiar sa latre la imaginea sa in oglinda. Singurele animale care au capacitatea de auto-recunoastere ca si omul, par a fi cimpanzeii. Dar nici omul nu se naste cu aceasta capacitate, ci o dobandeste treptat. Oamenii invata sa-si recunoasca intai figura, apoi expresia si sentimentele apeland la opiniile celorlalti.

Oamenii din jurul nostru sunt ca niste oglinzi ce ne reflecta in functie de felul in care ne comportam. In aceste oglinzi ne putem analiza „gesturile care sunt un limbaj pe care-l inteleg si barbarii” afirma Cicero.

In oglinda am analizat gesturile si m-am identificat ca utilizatoare de gesturi pictografe – atunci cand descriu un obiect care m-a impresionat placut, gesturi kinetografe utilizez cand povestesc un film de actiune sau o actiune foarte interesanta pe care am desfasurat-o.

Atunci cand povestesc prietenilor mei despre modificarile pe care le efectuez in casa (mutarea mobilei) folosesc gesturi spatiale, dar le utilizez cand dau indicatii unei persoane pe strada despre o anumita locatie.

La gradinita cand spun copiilor o poveste, rotesc cu rapiditate mana pentru a exprima intensitatea desfasurarii actiunii folosind gesturi ritmice, iar gesturile embleme - indexul pe buze atunci cand vreau sa faca liniste. Atunci cand mama imi face morala pentru o gresala o ascullt si o aprob plecand si ridicand capul, folosesc regulatorii.

Miscarile afective – zambetul, privirea si mangaierile le utilizez la o impacare dupa o cearta cu sora mai mica sau atunci cand vreau sa obtin de la tata o favoare.

Cand sunt nervoasa, trebuie sa manipulez un obiect pe care-l am la indemana sau cand am emotii manipulez degetele de la maini si cand sunt trista folosesc adaptatorii. Gesturile de chemare a unei persoane care este departe sau de respingere a acesteia este o miscare lenta a mainii catre mine sau catre persoana respenciva in semn de respingere.

Gestul reprezinta pentru mine si celelate persoane cu care interactionez un mijloc de exprimare a semnificatiilor pe care canalul verbal nu permite sa le vehiculam.

Asa cum mutii si surzii se inteleg cu ceilalti doar prin gesturile mainilor – codul lor de comunicare – si noi, oamenii fara disfunctionalitati putem sa ne exprimam doar prin gesturi.

Relatiile cu ceilalti ne preocupa in orice moment. Ne intereseaza modul de a comunica, impactul pe care-l au cuvintele si gesturile noastre, dar si atitudinile celorlalti.