Extras din curs
CURS I
INTRODUCERE ÎN TEORIA COMUNICĂRII
Definirea obiectului, a conceptului de comunicare
„A trăi în societate înseamnă a comunica” spune Bernard Voyenne.
Nevoia de a comunica, de a transmite sau afla de la semenii noştri idei,
informaţii, sentimente este o trăsătură fundamentală a omului, devenind o
necesitate vitală.
Pe drept cuvânt, acelaşi teoretician francez afirmă că „schimbul de
informaţii, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot aşa de
importante ca şi respiraţia pentru organism”.
Dacă Pascal îl definea pe om drept „trestie cugetătoare”, iar Bergson ca
homo faber, fiinţă care fabrică unelte şi inventează tehnici, şi mai fundamental
decât un constructor de maşini, omul este, pentru antropologul Claude Levi-
Strauss, înainte de orice, un locutor, o fiinţă care vorbeşte.
Cum bine ştim de la Aristotel, natura nu creează nimic fără un anume
scop (telos), prin urmare, omului (=zoon politikon) ia fost dat graiul articulat
(=semnul distinctiv al speciei noastre) ca să intre în legătură cu semenii săi, ca
să comunice.
Teoria comunicării este însă o ştiinţă relativ nouă.
Datează de aproximativ jumătate de secol, iar aparenta claritate a denumirii
noii discipline ascunde o capcană, întrucât aduce cu sine întreaga încărcătură de
Universitatea Constantin Brâncuşi - Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale
Introducere în ştiinţa comunicării – Suport de curs – anul I
ambiguităţi şi conotaţii acumulate de-a lungul vremii de cel de-al doilea termen
al sintagmei.
Aflat într-o spectaculoasă creştere de popularitate, atât în limbajul uzual cât
şi în terminologia unor tot mai diverse domenii ale ştiinţelor sociale (şi nu
numai) conceptul de comunicare derutează prin multitudinea ipostazelor sale şi
tinde să se constituie într-o permanentă sursă de controverse.
În dorinţa de a înţelege acest proces de proliferare semantică, cercetătorii
americani Frank E. X. Dance şi Carl E. Larson au încercat, în urmă cu aproape
20 de ani, să adune într-o carte definiţiile comunicării propuse de diferiţi autori,
limitându-se la cele mai reprezentative 126 de formulări.
S-a observat cu acest prilej faptul că, în aproape fiecare subdomeniu al
biologiei, sociologiei sau ştiinţelor informaţiei (cibernetică, telecomunicaţii etc),
termenul este utilizat într-o accepţiune particulară, specializată, aflată nu o dată
în divergenţă cu sensul încetăţenit în alte sectoare ale cunoaşterii.
De exemplu, pentru un biolog ca Edward O. Wilson, „comunicarea este o
acţiune a unui organism sau a unei celule care alterează modelele probabile de
comportament ale altui organism sau ale altei celule, într-o manieră adaptativă
pentru unul sau pentru ambii participanţi”.
Însă un sociolog sau un psiholog – care nu concep comunicarea în absenţa
unui subiect dotat cu conştiinţă – ar fi înclinaţi să accepte, mai degrabă, definiţia
dată de Carl I. Hovland, Irving I., Janis şi Harold H. Kelley: „Comunicarea este
un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei
verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditorul)”.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Introducere in Stiintele Comunicarii.pdf
Alții au mai descărcat și
Rezumat Deși toți începem să comunicăm încă din copilărie, nu știm ce reprezintă procesul comunicațional. Acesta este doar un obicei pe care îl...
- prima apariţie termenul de „biolingvistică”: în 1950, în titlul unei cărţi, Handbook of Biolinguistics (Meader şi Muyskens, 1950) Meader,...
Necesitatea unei reinterpretari a culturii române Cultura româna parcurge azi un dramatic proces de autoevaluare si de situare comparativa. Ca si...
1.1. TRADITII DE CERCETARE ÎN STUDIUL COMUNICARII În decursul timpului cercetarea comunicarii si a mass media a împrumutat si a fost domi-nata de...
Publicitatea, variabila importanta a politicii promotionale a organizatiei moderne, reprezinta una din metodele cele mai utilizate în activitatea...
Extinderea globala a contactelor interumane, proces în care contributia tehnologiei telecomunicatiilor joaca rolul unui catalizator de prima...
Pe la începutul secolului XX, „relatiile publice” au început sa fie o ocupatie si o disciplina academica. Astazi, expansiunea relatiilor publice a...
Curs 1: Dificultăţile unei definiţii Comunicarea nu este nici pe departe o activitate tânără, ea este cu siguranţă la fel de veche ca şi istoria...
Te-ar putea interesa și
Argument În postmoderna noastră paradigmă a comunicării, constructele de tip mass-media au devenit obiectele preferate ale cercetării sociologice,...
INTRODUCERE: Pledoarie pentru comunicare în administraţia publică Comunicarea organizationala este diciplina care se ocupa cu studiul proceselor...
ÎNTRODUCERE Comunicarea reprezintă un sistem deschis, influenţat de extrem de mulţi factori; de aceea, atunci când ne referim la conceptul de...
COMUNICAREA Conceptul central al lucrarii de fata este COMUNICAREA. Ea a fost definita in mai multe feluri deoarece din perspectiva Teoriei...
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN COMUNICAREA DE MARKETING 1.1. CONCEPTUL DE COMUNICARE „Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinzand...
Fenomenul stiintelor sociale a facut demonstratia constructiei sociale a realitatii si anume a afirmat ca faptul uman necesita de la nivelul banal...
ÎNTRODUCERE Actualitatea temei de investigaţie. Ştirea, este un gen publicistic care prezintă realitatea actuală, pe care o pune într o formă...
Notiuni introductive 1.1. Stiinta sau stiintele comunicarii? Comunicarea e asemenea unui “nor gros” pe care vînturile îl tot “împing si îl...