Extras din curs

FENOMENUL PERSUASIUNII

Exista un fapt dat în mod atât de firesc încât nici nu mai este sesizat fara un efort special: în permanenta primim mesaje destinate sa ne influenteze (de exemplu, citind ziarele în fiecare zi, ascultând predica unui preot, uitându-ne la un indicator rutier, discutând cu un prieten despre un film etc.); În concluzie: persuasiunea este peste tot !

- pentru a cunoaste si controla acest fenomen (a ne schimba sau a nu ne schimba opiniile, sentimentele, intentiile si comportamentele) trebuie cunoscute:

l. procesele psihologice prin care utilizam informatii: atentie, gândire, memorie, limbaj, motivatie, constient-inconstient, atitudini, aprecieri valorice, inteligenta, tendinte, acte voluntare, conduite, judecati, intentii, adaptare la mediu etc. - deci în general aspectele cognitive, afective, flziologice si morfologice ale individului.

2. structura mass-media: probleme sociologice si politice: cine controleaza informatia, cui apartin mijloacele de difuzare, cum influenteaza anumite grupuri difuzarea informatiei etc.

3. continutul mesajelor: continutul explicit si continutul latent; valorile vehiculate, semnele si simbolurile ce intervin... Se grupeaza aici lingvistica, semantica, semiotica si antropologia culturala.

4. efectele comunicarii.

II.

ETAPELE PROCESULUI PERSUASIV.

Pentru ca procesele de comunicare sa aiba loc, trebuie sa se produca un contact cu mesajele. Aceasta etapa, numita expunerea la mesaje este necesara persuasiunii. Se pune aici problema motivelor care determina o persoana sa se expuna sau nu la diferite tipuri de informatii persuasive:

- prima conditie este existenta unui contact între individ si mesaj; dar aceasta nu este si o faza suficienta pentru persuasiune.

- procesul de expunere la mesaje este unul selectiv.

- explicatii în privinta expunerii la informatii si anume:

1. caracterul particular aI “populatiei” expusa la informatii: discutie: diferente de vârsta (gradul de expunere la informatic este maxim între 30-40 de ani), apartenenta sociala, materiala, etnica (subcultura, microcultura), sex, educatie, trasaturi de personalitate (exista la om tendinta de a cauta informatia favorabila si a evita informatia opusa crezului propriu: mesajul favorabil duce la expunere iar mesajul nefavorabil la nonexpunere adica exista o selectie defensiva a informatiei, în functie de personalitatea individului).

b. caracterul particular al informatiei prezentate: utilitatea informatiei, valoarea, calitatea informatiei, impactul informatiei, credibilitatea informatiei, familiaritatea (noutate, continut), disponibilitatea informatiei etc.

c. existenta liderilor de opinie: rolul influentelor interpersonale.

III.

CONDITIONAREA PSIHOLOGICA A PERSUASIUNII.

Orice mesaj ne parvine initial sub forma unei stimulari senzoriale în urma decodificarii mesajelor (prelucrari, transformari), aceasta stimulare devenind imagine - text - cuvânt – concept. Pentru întelegerea persuasiunii devine, esentiala decodificarea mesajelor si, în consecinta, perceptia ca proces psihic implicat.

Perceptia:

1. este un proces: chiar daca avem impresia ca vedem instantaneu un obiect sau ca auzim instantaneu un cuvânt; în realitate vizualizarea obiectului sau auditia sunt rezultatul procesarii excitatiilor retiniene si ale urechii interne; nu realizam acest fenomen pentru ca timpul de procesare este foarte scurt; astfel nu avem cunostinta modului cum se realizeaza perceptia.

2. este un proces constructiv: perceptia este rezultatul analizei si sintezei informatiilor provenind din 2 surse: stimularea senzoriala externa si memoria (nu avem de-a face doar cu o “receptie a informatiilor”, o simpla oglindire a obiectului).

3. are o durata: procesele de analiza si sinteza necesita un timp, care depinde de: a. simplitatea sau complexitatea stimulului (este vorba de milisecunde pâna la zecimi de secunde, perceptia putând avea loc chiar si dupa ce stimulul a disparut complet pentru ca exista o retentie a informatiilor senzoriale: de exemplu ochiul omenesc are nevoie de 200 milisecunde pentru a reactiona, si nu poate sesiza decât maximum 4-5 obiecte deodata. În câmpul vizual sau auditiv perceptia presupune o segmentare în unitati de baza în cazul unui stimul complex. Acest proces produce grupe vizuale sau auditive ce vor forma obiectul prelucrarilor perceptuale ulterioare. Se constituie aici un domeniu de studiu: psihologia gestaitista sau psihologia formei. Ideea de baza este ca perceperea ansamblului preceda perceperea sub-partilor; proprietatile relationale sunt cele ce creeaza forma si nu ansamblul flecareia din sub-parti Alte proprietati relationale care determina o configuratie sau unitate initiala (Gestalt) vizuala sunt: proximitatea - elementele fizic apropiate sunt percepute ca fiind o unitate - continuitatea – de exemplu literele în sir apar spontan ca formând un întreg, aparând ca o linie - identitatea miscarii - elementele ce se deplaseaza la fel sunt percepute ca o unitate - “forma buna” - se prefera spontan formele simple si regulate, mai economice- Principiul gestaltist este ca întregul înseamna mai mult decât suma partilor sale; b. intensitatea stimulului.

4. este procesul de contrast flgura-fond: o unitate initiala este scoasa în relief fata de celelalte, selectionata, extrasa; unitatea extrasa devine obiectul atentiei, adica obiectul alocarii mecanismelor de interpretare. Aceasta alocare a atentiei este guvernata de 3 tipuri de factori:

a. caracteristici fizice care influenteaza alegerea figura-fond; acestea sunt studiate deasemenea de psihologia gestaltista, de exemplu culoarea contribuie la separarea figura-fond: galben-rosu usureaza perceptia figurii.