Mediul informațional-informatic suport al comunicării

COMUNICAREA UMANA este plina de probleme si dificultati. Foarte des auzim fraze de tipul: “Nu am vrut sa spun asta” , “Înca nu sesizezi ceea ce vreau sa spun”, “Se pare ca nu ai priceput despre ce este vorba”.

Obiectivele principale ale COMUNICARII sunt urmatoarele :

å sa fim receptati (vazuti, auziti sau cititi);

å sa fim întelesi (mesajul nostru sa fie decodificat);

å sa fim acceptati(mesajul sa nu fie respins);

å sa provocam o reactie (o schimbare de perceptie, de intrepretare, de atitudine sau de comportament).

Daca nu am reusit sa atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamna ca am dat gres.

“A sti de ce si cum sa te exprimi, a sti sa pui o întrebare, a sti sa asculti, a sti sa formulezi, a sti sa nu te complici, a sti sa te transpui, întotdeauna, în locul interlocutorului, a sti (aproape) totul despre tine, constituie tot atâtea detalii care apartin domeniului comunicarii. În acest context, orice specialist, indiferent de domeniul formarii sale, trebuie sa stie sa comunice eficient, cu ambitie, rabdare si perseverenta, pâna în cele mai mici detalii. Pentru ca. fapt demonstrat, finalmente, totul este si înseamna COMUNICARE”.

Modul în care ne prezentam, modul în care vorbim si privim, modul nostru de A COMUNICA releva modul nostru de A FI. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât nimeni nu ne judeca în functie de ce si cum gândim, ci functie de ceea ce facem!……… *

Conform dictionarelor, COMUNICAREA înseamna “schimb de semnificatii” sau si mai larg “schimb de informtie” (comunicarea între sisteme, indiferent de zona Universului pe care o vizam).

În definirea comunicarii organizationale, exista mai multe abordari : “proces de schimb al informatiei, “proces de transmitere mesaje verbale sau scrise si de receptionare a cestor mesaje” “proces social de interactiune umana bazat pe simboluri si reguli specifice”

COMUNICAREA este un proces dinamic, care are urmatoarele caracteristici:

- implica surse (emitatori) si receptori;

- presupune codificarea si decodificarea (procesarea) semnificatiilor transmise sau receptate;

- presupune competenta;

- presupune performanta;

- reclama existenta unor mesaje;

- se realizeaza într-un mediu de “zgomot”;

- presupune existenta unor canale de comunicare.

Scopul COMUNICARII în organizatie îl constituie transmiterea si receptia de semnificatii în vederea obtinerii unor efecte pragmatice.

Focalizarea atentiei asupra conceptului de semnificatie si pe aspectul pragmatic, permite întelegerea pozitiei simbolului, mesajului si protocoalelor de transmisie, ca instrumente pentru transmiterea semnificatiilor.

Prin urmare, din aceasta perspectiva, COMUNICAREA ne apare ca “procesul biunivoc de transmitere si receptie de semnificatii, mijlocit prin folosirea simbolurilor si mesajelor”.

1.1. TIPURI DE COMUNICARE

+ Functie de nivelul de comunicare umana:

ò COMUNICAREA intrapersonala este consilierea individului uman cu sine însusi, atunci când asculta “vocea interioara”. Astfel, se cunoaste si se judeca pe sine; se întreaba si îsi raspunde; gândeste, analizeaza si reflecteaza; evalueaza decizii sau repeta mesajele destinate altora. Este necesara pentru echilibrul psihic si emotional.

ò COMUNICAREA interpersonala este dialogul cu celalalt. Ne ajuta sa-i cunoastem pe semeni si pe noi însine, prin imaginea lor despre noi.

ò COMUNICAREA în grup este ceea ce asigura schimburile în interiorul echipei, al organizatiei, în micile colectivitati umane. Aici se împartasesc cunostinte si experiente, se rezolva probleme si se dezvolta idei noi.

ò COMUNICAREA de masa este orice ansamblu de mijloace si tehnici care permite difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale, audiovizuale catre un auditoriu mai mult sau mai putin vast si eterogen. Formularea generica este aceea de “COMUNICAREA prin mass-media”.