Metode de Cercetare în Relații Publice

Introducere

Determinatiile constitutive ale relatiilor publice, începând cu organizatia si formele în care acesta functioneaza, continuând cu procesul de comunicare si terminând cu publicul în diferitele sale agregari, sunt principalele teze preliminare ale acestei lucrari. Analiza pornita de la acesti trei factori, desi scurta în economia lucrarii, a reflectat existenta unei constante, adevarata prezenta spectrala, pe care am denumit-o componenta manageriala în cadrul întregului proces de relatii publice. Constatarea nu este de data recenta, însa cuprinderea sa într-un învelis ideatic coerent care nu doar sa semnaleze existenta sa, ci si sa-i evidentieze trasaturile si sa-i analizeze componenta, nu poate fi indicata cu precizie. Decelabila în definirea domeniului, sub diferite forme si provenind din diferite surse, prezenta în principiile postmodene ale eticii organizationale, aflata în dispunerea structurilor si în utilizarea tehnicilor, componenta manageriala a relatiilor publice îsi dezvaluie în acest fel omniprezenta. Dar, în acelasi timp, paradoxala absenta din preocuparile generate de acest complex de practici.

Din acest motiv interogatia prezenta pe tot parcursul lucrarii, laitmotivul ei, va fi acesta: unde putem regasii forma componentei manageriale, presupusa de noi a fi fundamentala, în teoria si practica relatiilor publice si cum acesta se manifesta. În paralel cu acesta cercetare vom urmarii cum se contureaza acesta componenta în spatiul practicii, în cadrul celei mai reprezentative forme a sa - ce poarta numele de campanie de relatii publice. Alegerea campaniei în vederea analizei nu este întâmplatoare deoarece ea este cuprinsa între evenimentul izolat si programul permanetizat de profil - de fapt limitele care îi modeleaza componenta si îi delimiteaza conturul.

Miza acestei lucrari va fi, în consecinta, pe lânga descrierea în detaliu a procesului de comunicare prezent în actiunile grupate sub un scop comun si apartinând unor obiective în prelabil determinte, sublinierea importantei pe care specialistii în relatii publice trebuie sa o acorde gestionarii activitatilor specifice. Observarea componentei manageriale va urma doua planuri paralele: unul al aplicarii în activitatile organizatiei – forma primara, iar altul în procesul de apropiere din partea structurilor de relatii publice fata de executivul organizatiei – forma secundara. În plus, acest demers va cuprinde disecarea etapelor ce compun un program de comunicare formulat din perspectiva relatiilor publice si expunerea tehnicilor împeuna cu mijloacele prin care acesta se implementeaza sau este evaluat.

Componenta manageriala a relatiilor publice, conceputa initial ca o caracteristica primordiala a acestora, a devenit evanescenta sub presiunea actiunilor desfasurate în lipsa unui proiect. Aceasta deturnare a felului în care se manifesta relatiile publice se datoreaza, în primul rând, perceperii eronate a domeniului. Relatiile publice au preluat un halou provenit din vulgata comuna care se materializeaza în credinta conform careia astfel de practici stau sub zodia evenimentului special si a imaginii contrafacute. Glisarea spre accentuarea laturii evenimentiale în detrimentul aspectului organizatoric s-a produs cu complicitatea lucrarilor, introductive sau de specialitate, ce au mentinut confuzia între o veritabila aplicare a tehnicilor si o caricaturizare a acestora. Situatia semnalata nu poate fi remediata decât cu ajutorul unei interventii bidirectionale, teoretice si practice, care sa repuna în matca originala cursul deviant. În acest context se încadreaza si interventia curenta: încercând sa sublinieze importanta folosirii formulelor manageriale si readucerea domeniului în spatiul pentru care a fost conceput.

Într-o astfel de încercare a trebuit sa recurgem la multiple surse exterioare, cu grade de autoritate diferite, care sa depuna marturie, direct sau prin teze adiacente, îngreunând astfel misiunea lectorului, dar usurând, în acelasi timp, situatia specialistului. În compensatie, lucrarea are o structura simpla, împartita în doar trei capitole, si instrumente ajutatoare precum: tabele, scheme si exemple. Pe deasupra am utilizat, marginal, notiuni provenite din stiintele economice, sociale sau ale comunicarii pentru a clarifica situatii echivoce sau de interdisiplinaritate si nu pentru a etala cunostinte nerelevante.

Totul constituind o tentativa de a nu pierde din vedere caracteristicile constituiente ale relatiilor publice în cursul procesului de adaptare ce se desfasoara în prezent.