Noțiuni generale privind procesul de comunicare și rolul comunicării în relațiile interumane

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate.In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvintul “comunicare” provine din limba latina; communis inseamna “ a pune de acord”, “a fi in legatura cu “ sau “ a fi în relatie”, desi termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de “ a transmite si celorlalţi”, “a impartasi ceva celorlalti”.

Desi termenul este de origine latina, primele preocupari, cu deosebire practice pentru comunicare, le-au avut grecii.Pentru acestia, arta cuvintului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima in agora era o conditie indispensabila statutului de cetatean(trebuie insa sa avem in vedere faptul ca accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar prin tragere la sorţi.Mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui Platon, Apararea lui Socrate, fiind un exemplu in acest sens.

Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, Arta retoricii, in secolul VI i.Hr.Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari, instituţionalizind comunicarea ca disciplina de studio, alaturi de filosofie sau matematica.

Romanii vor prelua de la greci aceste preocupari, dezvoltindu-le si elaborind in jurul anului 100 i.Hr. primul model al sistemului de comunicare.

Particularitati ale comunicarii:

-comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza;

-in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;

-orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea(ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior , la nivelul sinelui);

-orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic , social, cultural, fizic sau temporal, cu cere se afla într-o strinsa interdependenta;

-procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare, o data initiata , are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces;

-procesul de comunicare are un caracter ireversibil , in sensul ca o data transmis un mesaj, el nu mai poate fi “oprit” in “drumul” lui catre destinatar.

La cele enumerate mai sus se pot adauga:

-in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

-semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atit intre partenerii actului de comunicare, cit si între receptorii aceluiasi mesaj;

-orice masaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.