Paradigme ale Comunicarii de Masa

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Paradigme ale Comunicarii de Masa.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Curs I

Delimitări conceptuale

COMUNICAREA – proces social fundamental care face posibilă organizarea socială complexă

Com. DIRECTĂ:

(1) INTRAPERSONALĂ (dialogul cu sine; gândirea este o formă de comunicare)

(2) INTERPERSONALĂ (face-to-face)

Com. INDIRECTĂ, mediată:

(1) Se poate realiza pe diverse suporturi tehnologice (hârtie, telefon, internet)

(2) Instituțională

Comunicarea realizată prin intermediul instituțiilor: (1) se adresează unui număr foarte mare de receptori; (2) are o arie largă de acoperire (nelimitată geografic); (3) transmite o mare cantitate de informație; (4) are o viteză foarte mare de transmitere.

MEDIA == INSTITUȚIILE, SUPORTURILE TEHNOLOGICE, PRODUSELE

Com. de MASÂ (Mass-Media) reprezintă procesul de difuzare a unui produs cultural, realizat de specialiști, către audiențe foarte vaste.

Caracteristici:

(1) Comunicarea are loc dinspre centru (sursă) spre periferii (consumatori/audiență)

(2) Este un proces unidirecțional

(3) Feedback foarte slab sau inexistent

(4) Sursa mesajului este aceeași cu producătorul mesajului

(5) Accentul este pus pe „output”, pe produs

Def.

Masă – conglomerat uriaș de indivizi care nu se cunosc, nu interacționează și sunt foarte diferiți din punct de vedere socio-cultural.

Mulțime – ansamblu de indivizi localizați spațial cu un anumit scop, care interacționează între ei.

Public – un ansamblu de indivizi care consumă același produs cultural ( au conștiința apertenenței la aceeași categorie de interese).

2

Curs II

INDUSTRIILE CULTURALE (I.C.) ÎN LUMEA MODERNĂ

1. def I.C. -> Ansamblul mijloacelor și tehnicilor ce permit producția și reproducția bunurilor culturale

(Adorno și Horckheimer – Școala de la Frankfurt – abordarea critică în mass-media).

* Se folosește termenul „industrie” deoarece se are în vedere raționalizarea producției, standardizarea și

serializarea sa; bunurile culturale nu mai sunt opere de autori unici ci se reproduc în vederea vânzării.

* Ținând cont de faptul că ele trebuie vândute se impune coborârea standardelor „culturii majore”

(accesibilă numai unor elite) către o medie culturală care scade din valoarea operelor dar le face mai

accesibile publicului larg și deci mai vandabile.

2. def I.C. -> Ansamblul instituțiilor private sau de stat care au ca obiectiv producerea, finanțarea,

expunerea bunurilor și serviciilor culturale (Peter Broker).

* În acest caz ne referim la instituție dintr-un alt punct de vedere și anume din perspectiva diviziunii

muncii; în cazul I.C. are loc o dublă diviziune a muncii: (a) producătorul se separă de produsul său; (b)

creatorul conținutului artistic se separă de producătorul tehnic.

* Nefiind una critică, această definiție nu menționează subordonarea criteriilor estetice față de criteriile

comerciale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Paradigme ale Comunicarii de Masa.pdf