Raspunderea Juridica a Jurnalistilor

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Raspunderea Juridica a Jurnalistilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 23 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Răspunderea juridică a jurnaliştilor

1. Răspunderea disciplinară a jurnalistului

Răspunderea disciplinară este o instituţie specifică Dreptului Muncii român şi constă într-un ansamblu de norme legale privind sancţionarea faptelor de încălcare cu vinovăţie de către orice salariat, indiferent de funcţia sau postul pe care el îl ocupă, a obligaţiilor asumate prin contractul individual de muncă, inclusiv a normelor de comportare. Aceste fapte sunt numite de lege abateri disciplinare.

Disciplina muncii este specifică relaţiilor sociale de muncă şi poate fi definită ca fiind ordinea necesară în cadrul executãrii raportului social de muncă şi în cadrul unui colectiv determinat, ce rezultă din respectarea de către cei ce compun colectivul a unor norme de conduită care asigură desfăşurarea în condiţii de eficienţă a procesului muncii.

Sub aspectul finalităţii sale, disciplina muncii poate fi, aşadar, definită ca stare de ordine existentă în desfăşurarea procesului de muncă, rezultând din respectarea întocmai a normelor ce reglementează acest proces şi din îndeplinirea de către toţi participanţii a obligaţiilor asumate prin încheierea contractelor individuale de muncă.

Necesitatea respectării unei anumite ordini, a unor anumite reguli care să coordoneze conduita indivizilor pentru atingerea scopului comun se impune cu forţa unui adevăr evident, valabil pentru orice activitate umană desfăşurată în colectiv. De aceea, Codul Muncii din România prevede în art. 263, alin. 1, că: angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Disciplina muncii se realizează, aşa cum s-a relevat în literatura juridică, prin mijloace sau căi care pot fi clasificate în două categorii. Prima categorie cuprinde căi sau mijloace cu caracter organizatoric, preventiv şi stimulativ (salariul de merit, promovarea în grad sau treaptă profesională, existenţa sistemului de sporuri şi premii etc.). În cea de-a doua categorie se cuprind sancţiunile care se pot aplica în cadrul instituţiei specifice a Dreptului muncii român, pe care o constituie răspunderea disciplinară. Pe de o parte, reglementarea acestor sancţiuni constituie un mijloc eficient de prevenire a abaterilor de la disciplina muncii, iar pe de altă parte, sancţiunile se aplică numai în ipoteza săvârşirii unor astfel de fapte ilicite. Deci, în cazurile în care abaterea

este săvârşită, răspunderea disciplinară îşi exercită întreita sa funcţie, sancţionatoare, preventivă şi educativă.

Ar fi fost de dorit ca în Codul muncii din România să se fi reglementat expres principiul disciplinei muncii. Este adevărat că, potrivit art. 39 alin.2 lit. b din cod, salariatului îi revine obligaţia de a respecta disciplina muncii. Numai că, nerespectându-se disciplina muncii ca principiu, sunt omise, în acest fel, două aspecte esenţiale: primul, angajatorul, care stabileşte, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, norme interne de disciplină, este îndatorat şi el să respecte disciplina muncii; al doilea, însuşi statul, exprimând interesul public, este interesat şi trebuie să consacre legislativ disciplina muncii, ca principiu care vizează, deopotrivă, părţile contractelor individual şi colectiv de muncă.

Pe aceste coordonate generale, relevăm că activitatea de jurnalist, definită prin apartenenţa la o instituţie mass-media şi prin caracterul constant şi remunerat al activităţilor, implică o ordine specifică. Această specificitate este dată de căutarea, primirea sau distribuirea informaţiilor, opiniilor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicaţii periodice, agenţii de presă, servicii de radio-televiziune sau ştiri filmate.

Sublinierea relaţiei contractuale dintre individ şi instituţia mass-media: în momentul în care cineva practică activităţi de tip jurnalistic pentru bani şi îşi asigură existenţa din aceşti bani, el acumulează, pe lângă dreptul de a fi recompensat pentru munca sa, şi o mulţime de obligaţii ce pot lua forma explicită a contractului scris. Aceste obligaţii între instituţie şi breaslă, pe de o parte, între breaslă şi individ, între instituţie şi individ sunt inerente profesiunii de jurnalist, ca ocupaţie organizată care implică cunoştinţe şi deprinderi de specialitate, un ansamblu de valori şi de norme comune. Încălcarea obligaţiilor ce derivă din aceste norme afectează activitatea de jurnalist, scopurile acesteia, eforturile de sancţionare a celor care sfidează aceste norme fiind pe deplin justificate.

Codul muncii din România nu mai face o referire expresă la normele de comportare, fără ca acest lucru să însemne diminuarea importanţei acestora, deoarece, prin regulamentul interior, se poate insera obligaţia salariatului de a o respecta, în afara normelor propriu-zise de disciplină a muncii, şi de comportare în colectiv, în unitatea sa.

Fisiere in arhiva (1):

  • Raspunderea Juridica a Jurnalistilor.doc