Relații de Comunicare

1.1. Perceptia interpersonala

Omul se misca într-o lume complexa, de obiecte si persoane, o lume care este în acelasi timp fizica, sociala si culturala. Zilnic interactionam, într-un fel sau altul, cu persoane de diferite vârste, conditii sociale, cu feluri de a fi diferite, cu reactii mai mult sau mai putin previzibile: îi privim în trecere pe strada sau în alte locuri publice, îi salutam pe cei cunoscuti, purtam discutii. În fiecare moment, mintea noastra receptioneaza si prelucreaza o multitudine de informatii despre "celalalt", pe baza carora încercam sa cunoastem persona, sa îi întelegem felul de a fi, motivele, intentiile si, astfel, sa putem anticipa reactiile sale.

Specificul perceptiei interpersonale

Spre deosebire de perceptia unui obiect fizic, perceperea "altuia" este mult mai complexa, nu numai pentru ca individul uman are o multime variata de însusiri, ci si pentru ca "obiectul" perceptiei este, la rândul lui, "subiect cunoscator", constient de sine si de actul perceptiei, care ne influenteaza în mod activ si, de multe ori, intentionat, perceptia. În acest fel, perceptia interpersonala se include în mecanismul interactiunii cu celalalt.

Un experiment clasic (H. Kelley, 1950) a demonstrat rolul trasaturii centrale în perceperea interpersonala. Înainte de intrarea la prima ora de curs cu un profesor nou, studentii au fost împartiti în doua grupe: primei grupe i s-a spus ca profesorul este "un tip cald, harnic, critic, practic si hotarât", iar celei de a doua grupe ca este "un tip rece, harnic, critic, practic si hotarât". Dupa curs, studentilor li s-a cerut sa aprecieze expunerea: mica diferenta de la începutul descrierii personalitatii profesorului (cald / rece) a influentat perceptia pe care fiecare grupa a avut-o despre calitatea expunerii, în sensul ca studentilor celei de a doua grupe expunerea li s-a parut mai putin interesanta.

Impresia pe care ne-o formam despre ceea ce este si ceea ce face "celalalt" este "ghidata" de aceste informatii despre manifestarile sale (cum este): modul în care interpretam informatiile depinde de "montajul" creat prin informatiile care preced perceptia ("setul perceptiv"). În cazul de mai sus, trasatura centrala structureaza diferit interpretarea informatiilor despre profesor pentru studentii din cele doua grupe: "cald" asociat cu "hotarât" are cu totul alta semnificatie decât "rece" asociat cu "hotarât", prima combinatie creeând sugestia de simpatic, iar cea de a doua, de antipatic!

Ca orice alt obiect al cunoasterii, persoana celuilalt nu poate fi cunoscuta "în sine", ci "pentru sine"; imaginea noastra despre celalalt corespunde doar partial realitatii, o serie de factori de natura subiectiva si obiectiva intervenind în procesul de "subiectivizare" a perceptiei. Acesti factori pot apartine subiectului percepator ("setul perceptiv", experienta anterioara, abilitatile sale sociale, gradul de inteligenta, trairile afective declansate de perceptie), obiectului perceput (masura în care el este "transparent" pentru subiect, elementele comunicarii sale nonverbale, atitudinea sa în interactiune) sau situatiei (natura relatiilor anterioare dintre cei doi, statusurile si rolurile pe baza carora cei doi interactioneaza în momentul actual). Pe lânga acesti factori, intervin o serie de fenomene care tin de ordinea de prezentare a informatiilor si care sunt prezente în orice act perceptiv:

- Efectul de primacitate - în care informatia initiala are un impact mai puternic decât cea ulterioara, chiar daca aceasta din urma este mai consistenta si o contrazice pe prima;

- Efectul de recenta - în care informatia ulterioara este mai credibila decât cea initiala; are loc când este prezenta una din urmatoarele conditii favorizante:

- daca se cere în mod special o noua evaluare dupa prezentarea unui al doilea set de informatii;

- daca între prezentarea initiala si cea recenta s-a scurs o perioada mai lunga de timp;

- daca percepatorul considera ca exercitiul îmbunatateste performanta.

Elemente de continut ale impresiei interpersonale

Prima impresie pe care ne-o facem despre o persoana este legata de o serie de aspecte ale înfatisarii si comportamentului sau:

- Fizionomia Fiecare dintre noi avem tipuri de fizionomie care "ne plac / nu ne plac" si care constituie repere în evaluarea fizionomiei celuilalt: asemanarea cu "tipul pozitv" duce la o impresie favorabila, în timp ce asemanarea cu "tipul negativ" duce la o impresie defavorabila; "judecarea" persoanei celuilalt dupa fizionomie este influentata si de o serie de prejudecati, transmise prin traditie sau "teoretizate" de lucrarile de frenologie si de cele de fiziognomonie , despre legatura dintre trasaturile somatice si fizionomice, pe de-o parte si cele aptitudinale si de caracter pe de alta parte.

- Expresia fetei este data nu numai de exprimarea afectelor si emotiilor momentului (vezi mai jos comunicarea nonverbala), ci si de "sedimentarea", în timp, a celor mai frecvente expresii emotionale în ridurile de expresie: persoanele cu riduri la colturile externe ale ochilor sunt percepute ca mai simpatice, deoarece aceste riduri sunt asociate expresiei zâmbitoare a fetei; persoanele cu cute verticale pe frunte sunt percepute ca dominatoare si autoritate (expresie asociata atitudinilor imperative); cele cu cute orizontale - ca naive si nu prea inteligente (expresia asociata mirarii, nedumeririi); cele cu cute în forma literei W (omega) între sprâncene - ca melancolice; cele cu cute în jurul gurii - ca pretentioase si vesnic nemultumite (gura "punga") s.a.m.d.