Relații publice în economie

De ce este nevoie de RP în economie?

Ceea ce pare să caracterizeze societatea de astăzi este complexitatea şi schimbarea. Complexitatea poate fi atribuită creşterilor din sfera cunoaşterii. Schimbarea - atribut al tuturor celor ce alcătuiesc Universul, dar şi al Universului ca întreg - este prezentă, la nivelul societăţii omeneşti, fie ca fenomen necontrolat, fie ca produs al gîndirii şi voinţei oamenilor. În vreme ce complexitatea poate fi văzută ca rezultat al creşterii specializării resurselor organizaţionale (ca de pildă specializarea oamenilor, a produselor şi serviciilor sau a informaţiei), schimbarea vine din faptul că evenimentele au o frecvenţă de ocurenţă foarte mare, dar durata lor e din ce în ce mai mică, iar efectul lor asupra structurii organizaţiei şi asupra resurselor acesteia este tot mai puternic. Structura şi resursele unei organizaţii fiind într-o strînsă interdependenţă, nevoia de răspuns la complexitatea crescîndă a mediului şi la schimbare - ca stare permanentă - trebuie să aibă la bază cîteva aspecte:

- îmbunătăţirea cooperării şi comunicării în interiorul organizaţiei

- reducerea timpului afectat luării deciziilor

- îmbunătăţirea calităţii deciziilor

- posibilitatea de a face rapid restructurarea proceselor interne

- menţinerea unei o interfeţe inteligente şi mobile cu mediul

S-ar putea vedea aici că, de fapt, este vorba despre utilizarea informaţiei pentru optimizarea activităţii, precum şi pentru a atrage atenţia - favorabil! - asupra acestui fapt şi asupra chiar a acestei activităţi. Informaţia bine prelucrată duce la cunoaştere, iar managementul cunoaşterii (creare, acces, comunicare, evaluare, aplicare şi distribuire) asigură atingerea scopului: folosirea cunoaşterii pentru a lua decizii corecte în legătură cu schimbările necesare. Altfel spus, informaţia şi cunoaşterea au valoare doar în măsura în care duc la acţiune în sensul atingerii scopului pe care organizaţia şi l-a propus. Controlul fluxului informaţional şi managementul cunoaşterii au în vedere acelaşi lucru şi anume ca toate măsurile să aibă drept scop satisfacerea obiectivelor organizaţiei şi realizarea unei bune percepţii a acesteia în contextul social.

Se ştie că schimbările în structura organizaţiei, politicile administrative, stilul de management, tehnologia informaţiei, practicile proprii de pregătire profesională, precum şi design-ul fluxului de lucru stimulează schimbările cognitive individuale, care antrenează un comportament superior faţă de modul în care fiecare îşi face munca. Dar toate acestea îşi fac simţită influenţa în mod hotărîtor asupra schimbărilor din organizaţie şi asupra produselor/serviciilor oferite la interfaţa cu comunitatea. O bună reacţie din partea comunităţii duce la motivarea indivizilor din organizaţie (indiferent de nivelul la care activează) şi rezultatul se îmbunătăţeşte tot mai mult (vorbim aici despre performanţă, calitate, productivitate, costuri şi eficienţă). Această interdependenţă (performanţa individuală/performanţa organizaţiei) este completată de o alta, aflată la interfaţa organizaţiei cu publicurile externe (care pot fi întreaga comunitate, ori doar o parte a ei), publicuri ce evoluează, la rîndul lor, odată cu organizaţia şi cu lumea externă acesteia: este interdependenţa dintre ceea ce oferă o organizaţie şi reacţia beneficiarilor acelei oferte. Ambele interdependenţe reliefează un proces continuu de comunicare. Se comunică informaţie prelucrată (cunoaştere), care este împărtăşită, evaluată, sporită, modificată, atît la nivel intra-organizaţional, cît şi la nivelul social mai larg al comunităţii.

Să nu uităm nici o clipă că organizaţiile economice există şi funcţionează pentru a obţine profit, drept care, rolul şi scopul structurii de relaţii publice în economie sînt de a condiţiona publicurile interne şi externe pentru a face mai sigur drumul spre profit al organizaţiei.

Iată contextul în care se plasează activitatea de relaţii publice (RP) a oricărei organizaţii economice şi iată şi locul unde se desfăşoară această activitate complexă: interfaţa (virtuală!) dintre organizaţie şi publicurile acesteia. Dacă definim marketingul ca fiind managementul schimburilor dintre organizaţie şi publicurile sale externe, există şi o „curea de transmisie” a marketingului în interiorul organizaţiei : managementul calităţii .

La nivelul organizaţie/public, unde-şi desfăşoară activitatea structura de relaţii publice, se realizează fluxul bidirecţional de informaţie şi de intenţionalităţi. Prin diversele metode şi mijloace care ţin de mix-ul de marketing, o organizaţie îşi promovează o imagine cît mai favorabilă, astfel încît publicul ales drept ţintă să fie condiţionat pentru a recepta pozitiv produsul sau serviciul oferit de organizaţie, iar personalul organizaţiei să se simtă mereu motivat de discursul de management al calităţii să sprijine startegia managerilor organizaţiei. Discursul departamentului de RP provoacă o reacţie (voluntară şi/sau involuntară) pe baza căreia cei de la RP pot analiza activitatea organizaţiei şi o pot evalua prin raportare la resurse, obiective şi rezultate. Concluzia poate duce şi la naşterea unor noi idei de abordare, atît în privinţa activităţii din interiorul organizaţiei, cît şi în privinţa discursului acesteia către publicurile externe. Atît concluzia, cît şi ideile de îmbunătăţire a abordărilor trebuie aduse la cunoştinţa managementului organizaţional.