Relații umane - leadership

Curs
7/10 (1 vot)
Domeniu: Comunicare
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 40 în total
Cuvinte : 21825
Mărime: 84.68KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Costache Antoniu

Extras din document

4. Diferenţe de stil cognitiv: adaptativi şi inovativi

Stilurile cognitive adaptativ şi inovativ desemnează anumite modalităţi specifice, constante de recepţionare şi prelucrare a informaţiei. Concret, ele se referă la modul în care oamenii abordează schimbarea, adică se implică în creativitate (generarea noului), rezolvarea problemelor (soluţionarea noului) şi adoptarea deciziei. Stilurile cognitiv-adaptativ influenţează foarte mult relaţiile dintre noi, în bine sau rău, fără ca noi să bănuim care este cauza.

Fiecare individ prezintă un mod structural propriu de a face faţă schimbărilor, un stil cognitiv preferat, înnăscut şi stabil, pe care-l utilizează spontan, cu consum minim de energie şi în care este mai eficient. Însă natura problemei sau a soluţiei aşteptate într-un context specific poate constrînge persoana să renunţe la stilul preferat, adoptînd temporar şi conjunctural un stil nefamiliar ei, impus, un comportament de adaptare sau de conformare la cerinţele externe (acea problemă sau gen de soluţie previzionată).

Exemplu. Dr. X lucrează în cercetarea istoriei literare, unde se simte în largul lui: are contact numai cu cărţile, lucrează după un program sui-generis şi scrie fără grijă de acurateţe a exprimării “la prima mână”, pentru că îşi permite să facă oricâte corecturi vrea, până obţine forma definitivă. Semestrul trecut i-a ţinut locul unui fost coleg, la facultate, unde a trebuit să predea cursuri şi să ţină seminarii. S-a descurcat foarte onorabil, dar l-a obosit foarte mult programul strict, conform orarului, expunerile libere şi dialogul cu studenţii, care la început îl cam intimidau. Acum a revenit “şoarece de bibliotecă” şi n-ar mai repeta experienţa didactică decât dacă ar fi obligat sau extrem de bine plătit.

Dar a opera cognitiv în afara stilului propriu este incomod, iar omul nu este dispus să tolereze acest lucru decât prin prezenţa unui motiv. Determinat şi susţinut de o motivaţie suficient de puternică, individul acceptă şi reuşeşte să realizeze ceea ce “nu-i stă în fire” şi într-un mod care “nu-i stă în fire”.

Costurile psihologice sunt însă direct proporţionale cu diferenţa faţă de stilul preferat şi cu durata comportamentului impus. Individul va reveni involuntar, spontan la stilul preferat, de îndată ce survine una din condiţiile următoare: dispariţia motivului, implicit dispariţia sursei energetice suplimentare; ducerea sarcinii la bun sfîrşit; schimbarea condiţiilor, devenind posibilă rezolvarea într-un mod mai apropiat de stilul preferat.

Comportamentul real este mai mult sau mai puţin sub semnul comportamentului impus, un comportament exclusiv preferat fiind mai puţin posibil. Cel care este supus schimbării este comportamentul, nu stilul preferat.

Tipurile adaptativ extrem şi inovativ extrem se plasează la polii unui continuum, urmînd distribuţia normală, gaussiană.

Adaptativii. Adaptativul realizează progresul, schimbarea, creaţia păstrînd paradigma (statu-quo-ul existent, acceptat, verificat), consolidînd-o, îmbunătăţind-o. Chiar atunci cînd rezultatul final este transformarea integrală a paradigmei iniţiale, acest proces se produce treptat, în timp, pas cu pas, prin acumulări parţiale, niciodată prin destructurarea şi restructurarea întregului. Adaptativul se mişcă în interiorul paradigmei, nu-i ameninţă tabu-urile, regulile, postulatele, el îi cunoaşte regulile şi le respectă, valorificîndu-le cu succes; el nu va ataca nici un pattern, fie el comportamental, organizaţional, de limbaj, vestimentar, ştiinţific (instrumental, conceptual sau teoretic), sau de orice alt gen. Preocuparea lui majoră este de a perfecţiona datul existent (“a face mai bine”), adaptînd din mers paradigma la noile cerinţe. Este eficient în situaţii de stabilitate, dar în momentele de criză, cînd paradigma încetează a mai fi viabilă şi se cere înlocuită, adaptativul poate fi expus erorii de a nu sesiza aceasta şi a nu opta pentru o transformare capitală şi frontală. Pe scurt, adaptativul preferă să realizeze schimbarea prin evoluţie.

Trăsăturile adaptativilor:

1. Caracterizati prin precizie, exactitate, soliditate, spirit metodic, prudenţă şi disciplină.

2. Preocupati mai degrabă de rezolvarea problemelor, decît de găsirea lor.

3. Caută solutii în modalitati deja încercate şi verificate.

4. Rezolvă problemele prin îmbunatatiri treptate, cu continuitate şi stabilitate.

5. Este vazut ca logic, om care acceptă regulamentele.

6. Pare a nu se plictisi niciodată, este capabil să fie meticulos fară să devină superficial spre sfirsitul unei activităţi mai îndelungate.

7. În cadrul unor structuri date şi familiare lui, este foarte competent.

8. Regulile le schimbă rareori, cu atentie şi numai dacă este sigur de sprijin puternic.

9. Tinde să se îndoiască de sine; reactionează la critici printr-o mai mare conformare la cerinţele externe; vulnerabil la presiunea socială şi la autoritate (şefi); docil.

10. Este un element esential în functionarea curentă a institutiei, dar uneori este nevoie ca sistemul să-l "înghiontească".

În colaborarea cu inovativii, adaptativii:

1. Oferă stabilitate, ordine şi continuitate

2. Mentine coeziuneă şi cooperareă grupului; în general este sensibil la ceilalti oameni, la ideile şi problemele lor.

3. Reprezintă un coeficient de sigurantă în cazul operatiilor mai riscante.

Adaptativii sunt consideraţi de inovativi ca: stabili, conformişti, prudenţi, previzibili, inflexibili, păstrători ai sistemului, intoleranţi faţă de situaţiile ambigui.

Reacţii la părerile despre ei: adaptativii suferă la exprimarea unor opinii negative despre ei şi sunt mai puţin dispuşi să le admită, pentru că sunt preocupaţi de consens şi de opinia bună din partea celorlalţi.

Inovativii sunt mai puţin eficienţi, dar mai originali. Ei pot începe rezolvarea problemei prin însăşi redefinirea, reformularea acesteia. Inovativul schimbă deseori regulile, are un respect redus pentru tradiţie şi modurile de lucru existente, încetăţenite. Inovativul atacă paradigma, pe care fie că o restructurează din temelii, fie că o înlocuieşte, fie că o părăseşte pentru a face incursiuni în altele. El poate fi abil în utilizarea normelor existente, dar preferă să le sfărîme, practicînd o schimbare de tip revoluţie. Obsesia inovativului este de “a face altfel”.

Preview document

Relații umane - leadership - Pagina 1
Relații umane - leadership - Pagina 2
Relații umane - leadership - Pagina 3
Relații umane - leadership - Pagina 4
Relații umane - leadership - Pagina 5
Relații umane - leadership - Pagina 6
Relații umane - leadership - Pagina 7
Relații umane - leadership - Pagina 8
Relații umane - leadership - Pagina 9
Relații umane - leadership - Pagina 10
Relații umane - leadership - Pagina 11
Relații umane - leadership - Pagina 12
Relații umane - leadership - Pagina 13
Relații umane - leadership - Pagina 14
Relații umane - leadership - Pagina 15
Relații umane - leadership - Pagina 16
Relații umane - leadership - Pagina 17
Relații umane - leadership - Pagina 18
Relații umane - leadership - Pagina 19
Relații umane - leadership - Pagina 20
Relații umane - leadership - Pagina 21
Relații umane - leadership - Pagina 22
Relații umane - leadership - Pagina 23
Relații umane - leadership - Pagina 24
Relații umane - leadership - Pagina 25
Relații umane - leadership - Pagina 26
Relații umane - leadership - Pagina 27
Relații umane - leadership - Pagina 28
Relații umane - leadership - Pagina 29
Relații umane - leadership - Pagina 30
Relații umane - leadership - Pagina 31
Relații umane - leadership - Pagina 32
Relații umane - leadership - Pagina 33
Relații umane - leadership - Pagina 34
Relații umane - leadership - Pagina 35
Relații umane - leadership - Pagina 36
Relații umane - leadership - Pagina 37
Relații umane - leadership - Pagina 38
Relații umane - leadership - Pagina 39
Relații umane - leadership - Pagina 40

Conținut arhivă zip

  • Relatii Umane - Leadership.doc

Alții au mai descărcat și

Introducere în Teoriile Comunicării

I. COMUNICAREA. INTRODUCERE. DEFINIŢII Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenţei umane încă din antichitate. Însăşi...

Dezvoltarea abilitaților de comunicare

1. Comunicarea Ocupă trei sferturi din viaţa unui om activ Este la baza tuturor problemelor lumii Definiţie Fluxul de materiale, informaţii,...

Competența de Comunicare Asertivă

Conduita asertivă. Elemente de analiză comparativă Zilnic suntem confruntaţi cu situaţii care ne solicită să luăm atitudine. Se abuzează de timpul...

Competența de Ascultare Activă

1. Proceduri şi tehnici În viziunea Helenei CORNELIUS şi a Shoshanei FAIRE (1996), în situaţiile conflictuale există trei utilizări distincte ale...

Teoria argumentării

Cotitura: • Pragmatica= reorientarea stiintelor sociale spre actiuni umane • Lingvistica= recunoasterea ca orice cunostinta este conditionata de...

Curs de psihologia comunicării

Nevoi ale societăţii contemporane - cooperare ( pentru a realiza proiecte în echipă) - climat benefic, propice desfăşurării activităţii -...

Deontologia comunicării

1.1. Domeniul de studiu al Deontologiei comunicării Nimic nu garantează nimănui că relaţiile dintre oameni în procesul cooperării sociale sunt...

Tehnici de Comunicare

COMUNICARE = schimbul de mesaje, dintre doi sau mai multi oameni , in scopul : Transmiterii de informatii ; Constientizarii asupra unor idei,...

Te-ar putea interesa și

Modalități de creștere a gradului de influențare în exercitarea leadershipului

INTRODUCERE Se cunoaşte faptul că activitatea de conducere condiţionează decisiv calitatea şi performanţele oricărei organizaţii şi ale oricărui...

Relația dintre Leadership și Personalitate din Perspectiva Psihologiei Organizaționale

INTRODUCERE „Îi admirăm pe oamenii de geniu, îi invidiem pe oamenii bogaţi, ne temem de oamenii aflaţi la putere, dar de încrezut, nu ne încredem...

Leadership

Introducere Prezenta lucrare de licenţă se intitulează „Leadership şi supremaţia oamenilor în cadrul organizaţiei”. Lucrarea este structurată pe...

Dezvoltarea Abilităților de Leadership

Motivarea alegerii temei Am ales tema “ Dezvoltarea abilitatilor de leadership “ deoarece liderii pot fi oriunde .în organigramă , în jurul nostru...

leadership în Afacerile Economice

I LEADERSHIP-PREZENTARE GENERALA 1.1 Definitii ale leadership-ului. Leadership-ul a aparut în secolul al XIX-lea ca urmare a revolutiei...

Relația Dintre Stilul de Leadership și Strategiile Motivaționale Aplicate de Leader

Introducere Procesul ce determină în mod indispensabil adaptabilitatea, mai cu seamă celor care conduc resursele umane şi inclusiv performanţele...

Leadership sau Comportamentul Managerial în Societatea Secolului al XXI-lea

Despre arta conducerii putem gasi referinte importante înca la filosofii Greciei Antice. Însa, desi vechi la fel de mult ca si civilizatia umana,...

Leadership - personalitate. relație văzută din perspectiva psihologiei organizaționale

INTRODUCERE Conducerea este un raport social, baza obiectiva a acestui raport social este diviziunea muncii. Conducerea evolueaza intre doua...

Ai nevoie de altceva?