Subiecte Examen - Comunicare, Relatii Publice si Negociere

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Subiecte Examen - Comunicare, Relatii Publice si Negociere.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Subiecte examen - Comunicare, relaţii publice şi negociere

anul 2, Afaceri

1. Definiţi conceptul de comunicare în ambele sale dimensiuni.

Dimensiunea orizontală se referă la faptul că prin procesul de comunicare apar interecțiuni între oameni, comunicarea devine un laint social.

Axa verticală se referă la dorința împărtășirii reciproce a limbajelor, la dorința creării unui cod comnu, deci se referă la apariția procesului de comunicare.

2. Care este etimologia cuvântului comunicare?

Cuvântul ”comunicare” vine din latină ”communicare” și înseamnă ”punerea în comun a unor lucruri indiferent de natură.” În limba română s-a pastrat înțelesul epleziastic (pe filiera religioasă) al latinescului ”communicare” și anume cuvântul cuminecare = a te împărtăși de la

3. În ce constă distincţia dintre a auzi şi a asculta?

A auzi= stimul sonor

A asculta= traducerea semnalelor în semne, apoi le interpretăm și să integrăm informațiile în personalitatea noastră.

4. În ce constă distincția dintre semnal și semn lingvistic?

5. Enumeraţi elementele componente ale procesului de comunicare (modelul lingvistic al lui Roman Jakobson).

Emițător, receptor, tema mesajului și codul utilizat.

6. Definiţi codul ca parte a procesului de comunicare şi precizaţi de ce codificarea este considerată o condiţie indispensabilă în procesul de comunicare.

Codul este un pact semantic minimal, respectiv o convenție tacită sau explicită în virtute a careia se recunoaște existența unei relații de tip funcțional între semnificant (partea carnala,acustica a cuvantului) și semnificat( ceea ce înțelegem prin partea fonetică).

7. În ce constă distincţia dintre cod şi limbă?

Convenţiile codului sunt explicite, prestabilite şi imperative. Cele ale limbii sunt implicite, ele se constituie spontan în chiar cursul comunicării. Prin urmare, omul a creat un cod în vederea comunicării, în timp ce limba se creează chiar în comunicare.

8. În ce constă caracterul arbitrar al semnului lingvistic şi care sunt consecinţele negative ale acestuia în procesul de comunicare?

Caracterul arbitrar al semnului lingvistic se referă la faptul că între fonemele ce formează un cuvânt între şirurile de sunete ce alcătuiesc un cuvânt (m-a-m-a) şi ceea ce înţelegem prin acel cuvânt nu există o legătură naturală, firească tip cauză-efect, motiv pentru care în altă limbă vom spune altfel la acelaşi lucru.

Consecinţe:

Dacă cuvintele au caracter arbitrar, ele se definesc ca semnale fizice menite să reactualizeze în mintea receptorului idei conturate şi fixate în trecutul lingvistic dar nu numai al receptorului, al acelei persoane.

Prin urmare, cuvintele nu-şi conţin în interior (în mod intrinsec) semnificaţia, ele sunt numai nişte semnale, semnificaţia este exterioară, nu interioară, o adaugă cel care primeşte semnalul şi o adaugă în funcţie de orizontul său receptiv.

Trebuie să transformăm semnalul în semn. Semnalul este lanţul fonic => semnificant.

Se ajunge la procesul de codare care este indispensabil.

9. Explicaţi sintetic de ce dialogul dintre doi interlocutori se poate realiza ca un „dialog al surzilor” în planul semanticii.

În ciuda existenţei unui vocabular comun, nu există un limbaj comun, de aceea de multe ori dialogul dintre doi interlocutori se realizează ca un „dialog al surzilor” în planul semanticii. El va însemna un prilej de conflict în planul pragmaticii (de exemplu, în procesul de relaţii publice, în această situaţie, coordonata de comunicare va bloca cealaltă coordonată importantă, pe cea de management) şi un prilej de disconfort în plan psihologic.

10. Enunţaţi cele cinci baze ale influenţei sau de credibilitate pe care trebuie să le deţină emiţătorul ca parte a procesului de comunicare.

• puterea recompensatorie(abilitatea de a rasplati);

• puterea coercitiva( R asteapta sa fie pedepsit de E daca nu se conformeaza + aspectul

competentei);

• puterea legitima( cineva are dreptul sa pretinda ascultare);

• puterea referentiala( R se identifica cu E);

• puterea expertului (cunostinte superioare care au impact asupra R).

Fisiere in arhiva (1):

  • Subiecte Examen - Comunicare, Relatii Publice si Negociere.doc