Tehnici de Comunicare

Definirea termenilor

Fiecărei forme de organizare şi mişcare a materiei îi corespunde un anumit gen de comunicare cu ambianţa. Comunicarea verbală în forma ei orală şi scrisă – se instituie istoriceşte într-un factor şi un mecanism esenţial al vieţii sociale. Comunicarea este supusă unor reguli sociale. Nu se poate comunica tot şi orice. De altfel procesul comunicării solicită o transformare a ceea ce este dat printr-o situaţie şi coordonatele ei în mod concomitent într-o succesiune temporală care-şi permite înţelegerea. Prin medierea vieţii sociale s-au desprins şi alte tipuri de instrumente de comunicare: limbajul imagistic al artelor plastice, limbajul figurat-simbolic al muzicii, limbajul simbolic abstract al matematicii şi logicii, limbajele ştiinţei şi limbajele de programare. Fiinţa umană este fundamental comunicantă astfel încât o abordare globală a comportamentului comunicaţional se impune ştiinţelor umaniste.

Din punct de vedere cronologic comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale.

Cuvântul „comunicare” provine din limba latină şi înseamnă „a face comun”. „ A comunica” = a face cunoscut; a da de ştire; a informa; a înfiinţa; a spune. (Dicţionarul explicativ al limbii române).

„A spune” este un proces întru-un singur sens‚ ”a comunica” presupune transfer de informaţie.

Comunicarea interpersonală se referă la comunicarea faţă în faţă,este importantă pentru a te înţelege pe tine şi pentru a construi relaţii cu ceilalţi.

Comunicarea desemnează ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaţii şi de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie socială dată. Comunicarea este interacţiune, ea se prezintă ca un fenomen dinamic care implică o transformare.

Comunicarea este un proces sensibil, prin care un emiţător doreşte să-şi facă acceptat mesajul de către un receptor. Receptorul mesajului trebuie să-i recunoască emiţătorului competenţa în domeniul vizat şi să-i acorde destulă încredere pentru a-i asculta şi accepta mesajul; în caz contrar, ca urmare a fenomenului de expunere selectivă, mesajul va fi evitat, ignorat. Unii vor recepta informaţia, dar nu-i vor da atenţie: acesta este mecanismul de percepţie selectivă.

Comunicarea reprezintă ansamblul proceselor fizice şi psihice prin care se efectuează operaţia de punere în relaţie cu una sau mai multe persoane în vederea atingerii unor anumite obiective.

G.A.Milleer spunea că: ”comunicarea reprezintă o secvenţă de evenimente (simboluri) care se împletesc la un moment dat conform unui patern.”

„Comunicarea umană reprezintă modul fundamental de interacţiune psihosocială a persoanelor realizată prin intermediul simbolurilor şi al semnificaţilor social-generalizate ale realităţii, în vederea obţinerii stabilităţii ori a unor modificări de comportament individual sau de grup.” (J.C.Abric)

Comunicarea poate să capete accentele unor definiţii lingvistice, psihologice,filozofice, matematice, pedagogice, psihosociale, asrfel :

„ Comunicarea este un proces în care oamenii îşi împărtăşesc informaţii, idei şi sentimente.” (Hybels,Weaver)

„ Comunicarea se referă la acţiunea, cu una sau mai multe persoane de trimitere şi receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte şi furnizează oportunităţi de feedback.” (DeVito)

„ Comunicarea reprezintă interacţiunea socială prin sistemul de simboluri şi mesaje.” (George Gerbner)

„ Comunicarea îşi focalizează interesul central pe acele situaţii comportamentale în care o sursă transmite un mesaj unui receptor cu intenţia manifestă de a-i influenţa comportamentele ulterioare.” (Gerald R.Miler)

„ Comunicarea este realizarea socială în comportamentul simbolic.” (A.Craig Baird şi Franklin H.Knower)

„ Comunicarea este procesul transmiterii structurii dintre componentele unui sistem care poate fi identificat în timp şi spaţiu.” (Klaus Krippendorf )

„ Comunicarea este o funcţie socială…, o distribuţie a elementelor comportamentului sau un mod de viaţă alături de existenţa unui set de reguli…Comunicarea nu este răspunsul însuşi, dar este … un set de relaţionări bazate pe transmiterea unor stimuli şi evocarea răspunsurilor.” (Colin Cherry)

„ Comunicarea reprezintă un proces de viaţă esenţial prin care animalele şi oamenii generează sisteme, obţin, transformă şi folosesc informaţia pentru a-şi duce la bun sfârşit activităţile sau viaţa.” (D. Ruben)

„ Comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnificaţie mesajelor referitoare la comportament.” (C. David Mortensen)

„Comunicare … constă … în atribuirea unui sens semnelor …, perceperea înţelesului.” (Gary Cronkhite)

Actul de comunicare este un proces mutual, fiecare parte o influenţează pe cealaltă în fiecare clipă.

„A comunica” , „comunicare” înseamnă punerea în relaţie a spiritelor umane, a creierelor umane. Se înţelege prin comunicare – transmiterea unei „imagini” , transmitere care se realizează mai ales prin mijloace media.

„A comunica” este echivalent cu a transmite informaţii referitoare la ceea ce avem în minte ; corespunde totalităţii fenomenelor psihologice, puţin cunoscute şi incorect clasificate asupra cărora emiţătorul, informează pe ceilalţi, cunoştinţe, amintiri, imagini, păreri, dorinţe, sentimente.

Denis Mc Quail (1999), ţinând cont de numărul mare de definiţii ale comunicării apărute, a prezentat sumar 15 categorii:

1. Simboluri, vorbire, limbaj

2. Înţelegerea – receptarea, nu transmiterea mesajelor

3. Interacţiune, relaţie – schimbul activ şi coorientarea

4. Reducerea incertitudinii – ipotetica dorinţă fundamentală, care duce la căutarea de informaţie în scopul adaptării.

5. Procesul – întreaga secvenţă a transmiterii

6. Transfer, transmitere – mişcare conotativã în spaţiu sau timp

7. Legătură, unire – comunicarea în ipostaza de conector, de articulator.

8. Trăsături comune – amplificarea a ceea ce este împărtăşit sau acceptat de ambele părţi.

9. Canal, purtător, rută – o extensie a ,,transferului” având ca referinţă principală calea sau ,,vehiculul” (sistem de semne sau tehnologie)

10. Memorie, stocare – comunicarea duce la acumularea de informaţie şi putem comunica cu astfel de depozite informative.

11. Răspuns discriminatoriu – accentuarea acordării selective de atenţie şi a interpretării.

12. Stimuli – accentuarea caracterului mesajului de cauză a răspunsului sau reacţiei.

13. Intenţie – accentuează faptul că actele comunicative au un scop.

14. Momentul şi situaţia – acordarea de atenţie contextului actului comunicativ.

15. Putere – comunicarea văzută ca mijloc de influenţă.