Tehnici de Comunicare

TEMA I

ISTORIA COMUNICÃRII. STIINTA COMUNICÃRII. CE ESTE COMUNICAREA?

PRINCIPIILE COMUNICÃRII. MODELELE COMUNICÃRII. OBIECTIVELE

COMUNICÃRII. NECESITATEA COMUNICÃRII

1. ISTORIA COMUNICÃRII

Comunicarea a fost o necesitate în viaTa omului, o condiTie a evoluTiei

acestuia. Schimbul de idei Si mesaje este la fel de vital pentru societate ca Si

respiraTia pentru organism. EvoluTia istoricã a procesului de comunicare trebuie

privitã în strânsã legãturã cu istoria evoluTiei umane. Comunicarea apare aproape

concomitent cu apariTia schimbului de informaTii.

În epoca semnelor Si semnalelor fiinTele umane comunicau doar cu ajutorul

sunetelor produse fizic cum ar fi mârâituri, mormãieli, dar Si cu ajutorul miScãrilor

corpului. Acest sistem se mai foloseSte Si astãzi dar el nu permite transmiterea Si

receptarea unor seturi complete de mesaje Si semnificaTii.

Epoca vorbirii Si limbajului de acum 40000 ani când oamenii Cro Magnon

aveau structura cranianã, limba Si laringele aSa cum le avem noi astãzi1 se

caracterizeazã prin concretizarea transmiterii gândurilor Si mesajelor pentru cã

aceStia aveau nevoie sã-Si planifice vânãtoarea cât mai bine. Pe mãsurã ce oamenii

s-au rãspândit Si în alte teritorii, modalitãTile de vorbire s-au diversificat.

Epoca scrisului este cea a evoluTiei de la reprezentãri grafice pictografice la

sisteme fonetice. Principalul stimul pentru dezvoltarea sistemului de scrieri a fost

practicarea agriculturii ce a adus dupã sine mai multe probleme de rezolvat cum ar fi

înregistrarea hotarelor, vânzãrilor Si cumpãrãrilor. Scrierea aparTine notaTiilor grafice.

Epoca tiparului aduce cu ea un eveniment deosebit Si anume tipãrirea primei

cãrTi din lume „Diamond Sutra” în China în anul 868. Tiparul a fost inventat în Europa

de un aurar, Mainz Johann Gutenberg Si a permis eliminarea rapidã a greSelilor de

transcriere. Ziarul ca aplicaTie particularã a tiparului a fost o invenTie mult mai târzie

care a depins de contextul politic Si social al Europei Occidentale la începutul sec. al

XVII-lea.

1 Evelina Graur, Tehnici de comunicare, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2001

5

În sec al II- lea î. Hr. în Grecia Anticã în perioada apariTiei democraTiei existau

legi ale cãror prevederi arãtau cã fiecare cetãTean sã fie propriul sãu avocat, iar

pledoariile erau susTinute public în faTa juraTilor. Cei care stãpâneau arta de a vorbi

erau la conducerea societãTii. Arta de a comunica era numitã retoricã, primele noTiuni

de comunicare fiind cuprinse în Arta Retoricii a lui Corax din Siracuza. Platon

introduce studiul comunicãrii în viaTa academiei greceSti iar Aristotel este cel care a

elaborat primul tabel de logicã numit Organon în care s-au stabilit tipuri de

raTionamente Si Si argumente. Filozofii romani sunt cei care au început sã facã

distincTie între retoricã Si arta comunicãrii, o mare contribuTie având-o în acest sens

Cicero. În secolele urmãtoare dupã perioada greco-romanã aceastã StiinTã nu mai

cunoaSte evoluTie pânã în epoca renaSterii.

Dupã anul 1600 comunicarea vine din nou în centrul vieTii social-politice

pentru cã apar statele naTionale, iar regimurile democratice lasã liberã calea libertãTii

de exprimare.2 Primii oratori din Grecia vorbeau în Agora în piaTa publicã, cel mai

cunoscut fiind Socrate. Au urmat Demostene Si în epoca romanã Cicero. Isus Hristos

predica zilnic apostolilor Si lumii întregi. RevoluTia francezã aduce prin Robespiere

triumful cuvântului, iar în sec. XX apar Lenin, Stalin, Hitler.