Tehnici de Negociere si Comunicare

Imagine preview
(7/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Tehnici de Negociere si Comunicare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 26 de pagini .

Profesor: Botei Mircea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Particularitati ale comunicarii:

1. Comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legatura unii cu altii, în mediul în care evolueaza.

2. În procesul de comunicare se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificastii.

3. Orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:

a. cea a comunicarii exteriorizate;

b. metacomunicarea;

c. intracomunicarea.

4. Orice proces de comunicare se desfasoara într-un anumit context; adica are loc într-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal. Din aceasta perspectiva, nici o comunicare nu se aseamana cu alta.

5. Procesul de comunicare are un caracter dinamic – orice comunicare odata initiata are o anumita evolutie – se schimba, si schimba si persoanele implicate în proces.

6. Procesul de comunicare are un caracter ireversibil. Semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atât între partenerii actului de comunicare, cât si între receptorii aceluiasi mesaj.

7. Orice mesaj are un continut manifest (cel care este perceput, intuit, ascultat) si unul latent (ascuns).

8. În situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere.

Contextul comunicarii

Contextul influenteaza atât ceea ce se comunica, cât si maniera, modul în care se comunica. Contextul general al comunicarii comporta patru aspecte:

1. Contextul fizic – se refera la mediul fizic concret si imediat tangibil (spatiul, incinta comunicarii, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea, etc.).

2. Contextul cultural – priveste credintele, traditiile, valorile, stilurile de viata pe care le poseda participantii la un proces de comunicare (pot interveni tabu–urile).

3. Contextul socio–psihologic – se refera la statutul social al partenerilor, la caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei, la situatia concreta în care are loc comunicarea.

4. Contextul temporal priveste momentul si ordinea cronologica în care este plasat mesajul într-o secventa de alte mesaje succesive.

Emitator – receptor

Emitentul (destinatarul) – reprezinta partenerii (subiectii comunicarii). Între acesti parteneri în cadrul comunicarii se realizeaza o anumita legatura, sunt puse la un loc toate elementele comunicarii. Toate elementele comunicarii apartin celor doi parteneri de comunicare (mesajul este receptat de amândoi), ca si canalul de comunicare, acelasi cod, acelasi limbaj, zgomotele, factorii perturbatori, contextul comunicarii.

Nu comunica...

Comunicarea dintre cei doi parteneri este un proces tranzactional prin care cei doi parteneri transfera si schimba semnificatii, emotii, sentimente, energii, etc.

Comunicarea exista în masura în care se emit si se receptioneaza stimulii senzoriali, simboluri, semne si semnale (radio) care poarta la plecare semnificatia ce li se atribuie la sosire.

Comunicatorul (nu numai omul ca individ, ci si un grup, o institutie) în orice situatie de comunicare se afla într-o dubla ipostaza, adica se afla simultan atât în ipostaza de emitator cât si cea de destinatar al mesajului.

Procesul de comunicare trebuie privit si din perspectiva relatiei de interactiune dintre partenerii comunicatori.

Din aceasta perspectiva, emitatorul reprezinta un individ, un grup sau o institutie care:

- poseda o informatie mai bine structurala decât receptorul, presupune o stare de spirit, o motivatie superioara si presupune un scop explicit (alaturat mesajului, cel transmis odata cu mesajul) si unul implicit (motivul transmiterii mesajului uneori necunoscut, receptorul).

Receptorul este la rândul lui, un individ, un grup sau o institutie carora le este adresat mesajul sau intra în posesia lui în mod întâmplator si primesc mesajul într-un mod constient sau subliminal.

În teoria comunicari de azi, receptorul are un rol foarte important în construirea unei relatii de comunicare eficienta. Pentru unii cercetatori (Agnolete), comunicarea este un proces complex în care informatia si mesajul sunt mai putin importante decât chestiunea esentiala de a sti cui sa te adresezi.

Mesajul trebuie astfel sa fie direct legat de posibilitatile de receptie ale celui care îl receptioneaza. O buna comunicare trebuie centrata pe cel care primeste mesajul.

Codificarea, decodificarea, mesajul, canalul – reprezinta transmiterea–receptionarea mesajului într-un anumit cod (limbaj).

Codificarea – reprezinta actul de a realiza mesajul, adica de a vorbi, a scrie, a gesticula, a desena. A codifica înseamna a traduce gândurile si sentimentele în sunete, imagini, cuvinte, caractere scrise, gesturi, desene, mirosuri.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnici de Negociere si Comunicare.doc

Alte informatii

Universitatea GEORGE BARITIU BRASOV