Tehnici de Relații Publice

INTRODUCERE

Relatiile publice au la baza un nucleu bine definit de obiective, notiuni si reprezentari

teoretice care sunt însa aplicate printr-o gama complexa de proceduri si tehnici de lucru

practice. Acestea difera în functie de canalul sau modalitatea aleasa pentru transmiterea

mesajelor dorite catre publicul tinta ales.

Din punct de vedere al modalitatii de comunicare distingem doua aspecte:

a. comunicarea directa;

b. comunicarea mediata (prin intermediul mijloacelor de informare în masa).

Comunicarea directa

În cazul acestui gen de comunicare experienta si abilitatile practicianului de relatii

publice contribuie semnificativ la calitatea procesului de comunicare. Exista câteva situatii

în care vom utiliza comunicarea directa:

- interviul (pentru angajare);

- redactarea si sustinerea unui curriculum vitae;

- sustinerea unei prezentari;

- sustinerea unui discurs;

- negocierile;

- redactarea unei brosuri sau a unui pliant.

Pentru acest tip de comunicare, care permite într-un fel sau altul contactul cu

publicul tinta trebuie avut în vedere faptul ca este si o forma de prezentare. Ea poate

îmbraca doua forme, scrisa sau verbala.

În cazul comunicarii verbale nu uitati:

- limbajul non-verbal (gestica) si cel para-verbal (tonul atitudinea) sunt importante;

- fiecare parte a corpului are propriul limbaj;

- utilizarea valentelor comunicarii verbale: inflexiunile, ritmul, pauzele, cuvintele,

dinamica, dictia.

Pentru comunicarea directa scrisa aveti în vedere:

5

- utilizarea unui limbaj simplu pentru intelegerea imediata;

- tratarea unui subiect în mod complet pentru a nu provoca frustrari celui care

citeste.

Un specialist de relatii publice trebuie sa desfasoare, dupa cum bine se stie, activitati

în trei domenii principale:

- comunicarea (informarea) interna, denumita astfel pentru ca ea defineste totalitatea

activitatilor destinate informarii publicului intern al organizatiei, adica membrilor

acesteia;

- relatiile cu comunitatea locala, care cuprind ansamblul activitatilor desfasurate

nemijlocit de o organizatie (în general, de reprezentanti ai acesteia) pentru a câstiga

simpatia, încrederea, sprijinul vecinilor din spatiul geografic al organizatiei

respective;

- informarea publica, (informarea prin mass-media), care cuprinde activitatile de

informare a opiniei publice (sau, cel putin, a unor categorii cât mai largi de public)

prin intermediul mass-media.

Comunicarea indirecta sau mediata

În ceea ce priveste domeniul informarii publice, specialistul de relatii publice este

pus deseori în situatia de a scrie materiale destinate (cel putin ca intentie) difuzarii prin

presa; mai mult, adeseori el sau colegii sai trebuie sa furnizeze informatii catre mass-media,

fie din proprie initiativa – atunci când se adopta o politica activa de informare publica – fie

ca urmare a unor cereri formulate de jurnalisti.

Comunicarea scrisa este folosita deseori excesiv. Toata lumea din cadrul

organizatiilor se plânge ca este invadata de hârtii. De aceea, înainte de a-si pune gândurile si

ideile pe hârtie, profesionistii de relatii publice trebuie sa-si evalueze foarte bine planurile si

sa raspunda la urmatoarele întrebari:

1. Daca intentionam sa scriem ceva, va servi aceasta unui scop practic? Daca nu se

gaseste nici un motiv si nici un scop, nu avem ce scrie.