Teoria Comunicării Publice

Orice eveniment, acţiune sau atitudine umană - dar şi modul în care comunicăm despre acestea - se defineşte şi se structurează în funcţie de trei elemente fundamentale: motivaţie, contextualizare şi impact. Cu alte cuvinte, orice acţiune, eveniment sau atitudine are - motivaţie (mai mult sau mai puţin clară - de aici şi nevoia de a clarifica aceste detalii şi cu ajutorul unui suport teoretic); ele nu pot apărea înafara unui context, iar modificarea specificului acelui context duce şi la schimbări (de suprafaţă sau profunde) ale faptului respectiv; în sfârşit, niciun eveniment, nici- acţiune sau atitudine umană nu poate fi lipsită de sens şi scop, acestea determinând întotdeauna un impact asupra celor cu care intrăm în relaţii familiale, profesionale, de prietenie sau conjuncturale.

Cunoaşterea înseamnă în primul rând acumulare (de informaţii, cunoştinţe, idei, concepte) dar ea nu este relevantă decât în măsura în care îşi demonstrează utilitatea în practică – adică în viaţa de zi cu zi, în toate situaţiile cu care se confruntă fiinţa umană.

Tipuri de învăţare:

1. Memorare automată:

- motivaţia: imediată (ex. „învăţ pentru un examen”)

- context: finit (cu durată limitată) (ex.”după examen nu mă mai interesează materia respectivă”)

- impact: redus, fără relevanţă pentru viitor ("să iau notă mare")

2. Acumulare motivată:

- motivaţia: („învăţ pentru că vreau să ştiu mai mult”)

- context: nelimitat („ceea ce învăţ acum îmi va fi cu siguranţă util la un moment dat”)

- impact: asupra propriei persoane în acţiune („cunoştinţele mele sunt utile pentru un job mai bun”; „sunt mai performant”; „învăţ cum să pun în relaţie cunoştinţele pe care le acumulez”; „când mă întâlnesc cu specialişti cu experienţă pot discuta cu ei probleme complexe”)

I. Ce este comunicarea?

1. În câte moduri poate fi înţeleasă comunicarea?

- Individual, personal / dialog / grup (cele patru variante)

- Teoretic (acumulare, cunoaştere, analiză şi interpretare)

- Gândire critică şi divergentă (spre exterior) – cu ajutorul unor modele de analiză (nivel individual)

- Gândire auto-critică şi convergentă (spre interior) – interpretare, conexiuni logice, deducţie, definirea noţiunilor (nivel individual)

- Transfer de idei - acumulare, dezbatere, concluzii (nivel de grup)

- Conştientizarea unor competenţe (abilities) şi deprinderi (skills) cu valoare practică (individual şi de grup)

- Plan strategic

- Practic (evaluare a cunoştinţelor prin transpunere în situaţii practice)

- Situaţii de caz – înţelegerea cauzelor, sugestii, soluţii

- Transmitere de informaţii

- Comportament individualizat

- Ritualurile comunicării

- Reguli de comunicare (generale / specifice)

- Curiozitate (spre exterior), introspecţie (spre interior) în scopul rezolvării problemei

- Viziune şi proiect pe termen lung (paşi, etape – progres)

- Medii care favorizează comunicarea:

- Instituţiile educaţionale

- Afaceri

- Negocieri (comparare, evaluare, compromis)

- Contacte inter-umane

- Protocolare, oficiale

- Neoficiale, informale

- Familie

- Comunicare în situaţii întâmplătoare

- Tipuri de comunicare (A)

- Scrisă

- Verbală

- Elemente ajutătoare (proxemica, kinetica)

- Tipuri de comunicare (B)

- Intra-personală

- Inter-personală

- De grup

- Publică (vezi B. Miege) (influenţarea opiniei publice) – tematică, strategii

Baylon şi Mignot - numesc „comunicare socială”

2. Care este rolul cultural al comunicării?

CULTURĂ – definiţie (cultură primară, incluzând toate elementele specifice unui grup unitar şi cultură secundară – a elitelor). Comentarii

- Determinare spaţială

- Specificitate etnică sau de grup, comunitate umană unitară

CIVILIZAŢIE – definiţie

- Determinare temporală şi evolutivă

COMUNICARE – definiţie

- Determinare spaţială şi temporară (ca şi la a. şi b.). În plus, intervine şi influenţa MENTALITĂŢILOR - interacţiune

MULTICULTURALITATE şi IDENTITATE CULTURALĂ.

- noţiuni specifice secolului XX-XXI

- toleranţă şi intoleranţă

- acceptarea “celuilalt” (ideea “unităţii în diversitate”)

Secolul XX a adus cu sine - schimbare a importanţei COMUNICĂRII şi a TIPURILOR DE COMUNICARE, ca elemente definitorii pentru - CULTURĂ GLOBALĂ.

Secolul XXI a adus - diversificare a conceptelor legate de cultură şi de comunicare, printr-- analiză şi aplicabilitate profund specializată a acestora.

Exemplu: conceptul recent de INTELIGENŢĂ CULTURALĂ, esenţial în business şi marketingul actual la nivel global.