TIJ curs 4 - tehnici de investigare jurnalistică

1. Interviul în presa de investigaţie

Un interviu este definit ca informaţia, opinia sau experienţa împărtăşită de o persoană în conversaţia cu un reporter. (Potter Deborah, Hand book of independent journalism, 2006)

Interviul este diferit de o conversaţie obişnuită deoarece reporterul determină direcţia de chestionare. Trei lucruri sunt importante în cazul interviului: pregătirea, controlul şi informaţia.

Pregătirea interviului. Pentru reuşita unui interviu sunt necesare informaţii serioase de background despre subiect, dar şi despre intervievat. Angajarea unui interviu nu este întotdeauna uşoră. Se poate întâmpla ca oamenii să nu doreacă să stea de vorbă cu un jurnalist, mai ales când subiectul nu este comod pentru ei.

Când se duc tratative pentru obţinerea unui interviu cu persoane care ocupă poziţii publice, jurnalistul pleacă de la ideea că publicul are dreptul să ştie ce face, sau cu ce se ocupă o persoană cu atribuţii publice.

Controlul. Rezultatul unei pregătiri riguroase este controlul pe care jurnalistul îl are asupra intervievatului său. Controlul include şi atitudinea detaşată, de curtoazie, pe care jurnalistul ştie să o afişeze în momentul în care adresează întrebările decisive. Controlul nu se va obţine însă printr-o atitudine agresivă, prin care jurnalsitul încearcă să demonstreze cât de multe lucruri ştie. Controlul este obţinut atunci când reuşeşti să faci intervievatul să vorbească chiar dacă el nu ar vrea să facă acest lucru, iar provocarea poate fi obţinută numai prin întrebări bine structurate şi nu prin tonalitatea pe care sunt acestea adresate.

Pe cât este de important să pui întrebări bune, tot atât de important este să îţi laşi interlocutorul să vorbească. Un jurnalist bun este în acelaşi timp un bun ascultător, iar de cele mai multe ori află cele mai importante informaţii când ştiu să tacă.

Informaţia. A asculta în linişte şi cu maximă atenţie este cel mai bun mod de a nu scăpa o informaţie să treacă pe lângă tine. Dacă jurnalistul cunoaşte foarte bine subiectul abordat, dar şi pe intervievat, poate să evalueze mult mai bine dacă răspunsurile primite sunt corecte sau sincere. Dacă răspunsurile nu sunt mulţumitoare, puteţi insista cu fraze sau întrebări de genul: „Vreţi să spuneţi că...”, „Cu alte cuvinte....” sau şi mai simplu „Ce înseamnă asta?”

Dacă un interviu este ratat, asta nu se întâmplă din cauza intervievatului, ci numai din cauza jurnalistului, deoarece răspunsul primit este rezultatul întrebării adresate. În cazul jurnaliştilor de investigaţii, aceştia trebuie să fie preocupaţi în primul rând de informaţiile primite de la interlocutor, de calitatea şi cantitatea acestora, şi mai puţin pe mesajul pe care doreşte să îl transmită intervievatul.

Întrebările sunt coloana vertebrală a unui interviu. Întrebările bune te pot recompensa cu răspunsuri neaşteptate, bogate în informaţii şi surprize. Stategia interviului trebuie pregătită din timp, iar jurnalistul este indicat să îşi pregătească o listă de întrebări sau de subiecte pe care să le aibă la el pentru momentul interviului.

Prima întrebare este foarte importantă, deoarece ea prezintă tonul pentru ceea ce urmează.

Mulţi jurnalişti preferă să înceapă un interviu cu întrebare care să-i permită interlocutorului să se relaxeze, întrebare care poate să nu aibă nimic de-a face cu subiectul pentru care s-a stabilit interviul.

De cele mai multe ori, cele mai bune întrebări sunt cele deschise-închise, la care nu se poate răspunde cu un simplu da sau nu. Aceste întrebări nu trebuie să judece problema pentru care a fost stabilit interviul sau să arate punctul de vedere al jurnalsitului. Acesata este diferenţa dintre: "Ce crezi despre asta?" şi "Ce-ai fi putut crede despre asta?”.