Tipologia Crizelor de Comunicare

Gestionarea cu succes a situaţiilor de criză reprezintă o misiune extrem de dificilă care implică dimensiuni cum ar fi capacitatea de prevedere a crizelor pentru organizaţia în cauză, realizarea cu anticipare a unor scenarii pentru fiecare situaţie prevăzută, precum şi un răspuns prompt la apariţia ei, respectarea “reţetei” de soluţionare şi a unei discipline ferme.

Orice organizaţie poate fi la un moment dat confruntată cu o criză care-i periclitează funcţionarea şi imaginea pozitivă. Mai mult, o criză prost gestionată poate nu numai să aducă prejudicii organizaţiei, ci se poate transforma într-un

pericol social (a se vedea “criza minerilor”din ianuarie 1999).

“o perioadă, în dinamica unui sistem,caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare”.

(L.Vlăsceanu & C. Zamfir (coord.), Dicţionar de sociologie,1993)

“O criză este o situaţie neaşteptată, care pune în discuţie responsabilitatea

organizaţiei în faţa marelui public şi care ameninţă capacitatea ei de a-şi continua în

mod normal activitatea”.

(Patrick d’Humières, Management de la communication de l’entreprise,1993)

- Declanşarea lor relativ neaşteptată;

- Existenţa unor efecte negative;

- Impactul potenţial asupra organizaţiei ca întreg, (chiar dacă iniţial se declanşează

la nivelul unor secţiuni - angajaţi, produse, servicii, public, etc.);

- Efectele negative pot viza atât planul material (vânzările, producţia, baza

materială) cât mai ales planul simbolic, prin deteriorarea imaginii organizaţiei;

În general se consideră că o criză afectează profund imaginea unei organizaţii.

De obicei, imaginea de marcă se construieşte în perioadele de normalitate, când se conturează ansamblul de valori şi reprezentări prin care publicul percepe organizaţia respectivă. În timpul crizei se impun alte reprezentări şi anumite "simboluri" şi se fixează anumite "clişee" , care rămân mult timp asociate cu imaginea organizaţiei. Este motivul pentru care conducerea acesteia, împreună cu departamentul de relaţii publice trebuie să se pregătească din timp pentru a face faţă unor situaţii neaşteptate sau anormale. Gestiunea crizei nu se poate improviza. Ea se întemeiază pe evaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor strategii adecvate de răspuns, strategii pregătite şi chiar experimentate cu mult timp înainte de începerea crizei.