Vestimentația și valorile sociale

PRECIZĂRI TERMINOLOGICE Vestimentaţie (dress, clothes)

În cercetările psihosociologice, vestimentaţia a fost conceptualizată ca “orice obiect tangibil sau material ataşat corpului uman” (S. Kaiser, 1984/1997,4).

În teoria semiotică, vestimentaţia un sistem de semnificaţii (R. Barthes, 1967/1983; U. Eco, 1979/2007).

Şcoala proces: vestimentaţia - îmbinarea articolelor vestimentare şi a caracteristicilor acestora (culoare, croială, material, aspect îngrijit, formal/informal) formează un sistem de semnalizare (K.K. P. Johnson, 2002).

Teoriile sociologice analizează vestimentaţia sub forma fenomenelor modei sau ca simboluri ale statusului social (G. Tarde 1898; T. Veblen, 1989; G. Simmel, 1911; P. Bourdieu, 1979; H. Blumer, 1969; F. Davis 1992).

În sociologia corpului (M. Hulsbosch, 2006), vestimentaţia reprezintă o interfaţă între natura biologică şi socială a corpului uman.

Motivaţiile vestimentaţiei în societăţile izolate

Charles R. DARWIN Descendent of man and selection in relation to sex (1871).

Ernst GROSSE (1862-1927), The Beginnings of Art (1897).

Edward WESTERMARCK (1862-1939), The History of Human Marriage (1891).

Codul vestimentar (dress codes)

Un set de norme care reglementează vestimentaţia dezirabilă social (B. J. McVeigh, 2005, p. 377)

Diferă în funcţie de ierarhia socială sau ierarhia grupului:

Coduri vestimentare puternic standardizate (codul vestimentar militar);

Coduri vestimentare standardizate (vestimentaţia în grupul de muncă);

Coduri vestimentare nestandardizate (vestimentaţia informală, casual);

Coduri vestimentare indezirabile, opuse standardelor (stilul vestimentar punk, hip-hop);

Modă (fashion) şi Teribilismele (fads)

Moda:

Moda “o formă de comportament colectiv acceptat la un moment dat în societate şi despre care se anticipează că se va schimba”(Susan B. Kaiser, The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment, 1985, 9)

Ex: Moda culinară, modă în aranjarea locuinţei, moda autoturismelor, moda arhitecturală, modă academică.

sunt destinate unui interval de timp relativ îndelungat faţă de teribilisme.

adeziunea către modă este acceptată social fiind legitimată prin instituţii (case de modă, designeri).

Teribilismele (Mustaţa lui Chaplin, dansul hula-hop, steaking-ul)

provoacă adeziunea pasageră a unui număr mic de persoane

sunt dezaprobate social

cuprind, în general, o audienţă omogenă ca vârstă

implicarea în teribilisme are o conotaţie afectivă

Moda nu reglementează doar îmbrăcămintea. […]. Această modă care contaminează totul; este un fel de a se orienta al fiecărei civilizaţii. Ea este felul de gândire ca şi costumul, vorba cu duh, ca şi gestul de cochetărie, felul de a primi la masă şi grija de a sigila o scrisoare. Este felul de a vorbi […]. Este felul de a mânca […]. Moda înseamnă şi felul de a merge şi, nu mai puţin, acela de a saluta […]. Moda mai înseamnă îngrijirea corpului, a feţei, a părului.

Fernand Braudel, Structurile cotidianului: posiblilul şi imposibilul, Bucureşti, Editura Meridiane, (1979)1984, pp. 77-78.

Înfăţişarea (Appearance)

Stimuli care ne informează despre statutul social al performerului. Vestimentaţia parte componentă a prezentării scenice a comportamentului expresiv; obiect component al “feţei personale” (personal front) (Erving Goffman, 1959/2003, 51).

Înfăţişare în interacţiunile sociale include dimensiunile corpului, imaginea, reputaţia, vestimentaţia, expresiile faciale (G. Stone, 1964).

Maniera (Manner): atitudinea afişată de actorul social; aceasta poate intra în contradicţie cu înfăţişarea (oferiţi un exemplu!).

Stilul (Style): expresivitate; efecte asupra formei (ex: stilul drapat de vestimentaţiei).