Construcții

1.3 Coordonarea modulară şi toleranţele

Coordonarea dimensională în construcţii reprezintă metoda de stabilire a dimensiunilor şi poziţiilor reciproce ale elementelor şi subansamblurilor, astfel încât acestea să se integreze în construcţie ca un tot unitar şi să permită înlocuirea lor cu altele.

Coordonarea modulară este cazul particular al coordonării dimensionale, prin utilizarea unui modul de bază.

Modulul de bază se notează cu M şi are o anumită valoare aleasă convenţional. Valoarea modulului de bază trebuie să facă parte din sistemul metric şi să fie universală, adică să se poată folosi la stabilirea dimensiunilor atât pentru construcţii.

Modulul de bază adoptat în majoritatea ţărilor, printre care şi România, este de 100 mm, de aceea sistemul se numeşte sistem modular decimetric (are 10 cm).

Pornind de la modulul de bază M putem folosi moduli măriţi sau multimoduli care sunt de forma nxM, şi moduli fracţionaţi sau submoduli de tipul M/n , unde n este un număr întreg.

Cei mai utilizaţi multimoduli sunt 3M, 6M, 12M, 15M, 30M, 60M, iar cei mai utilizaţi submoduli sunt M/2, M/5, M/10, M/50, M/100.

Scopurile coordonării modulare sunt:

- utilizarea unor elemente produse în serie mare, care astfel vor avea un preţ mai mic

- simplificarea execuţiei, prin asamblarea de elemente modulate

- simplificarea proiectării

- stabilirea de relaţii dimensionale între construcţii şi mobilierul şi instalaţiile interioare

Fig.1.3 Sistem de referinţă modular

La halele industriale şi agricole pentru coordonarea modulară în plan se utilizează în mod curent reţeaua modulară 30M, mărimea deschiderilor L şi a traveilor T, fiind multiplu de 30M.

Golurile de uşi şi ferestre se modulează după M, pe lungime, şi după 3M pe înălţime. Aceasta înseamnă că lungimile vor fi din 10 în 10 cm, iar înălţimile din 30 în 30 cm.

În sistemul modular se definesc următoarele caracteristici dimensionale ale elementelor de construcţii:

- Dimensiunea modulară este dimensiunea multiplu întreg a unui modul.

- Dimensiunea nominală este o dimensiune modulară, care se referă la caracteristica principală dimensională a elementelor şi care poate să le identifice în seria de mărimi. Ea reprezintă dimensiunea teoretică din proiect a unui element de construcţie

- Dimensiunea modulată (sau de fabricaţie) este dimensiunea unui material sau element de construcţie aleasă astfel încât, prin alăturarea acestora, ţinând seama de rosturi, să rezulte o dimensiune modulară; se obţine din dimensiunea nominală la care se adaugă sau se scade rostul necesar punerii în operă.

- Dimensiunea reală sau efectivă se determină prin măsurători şi diferă de dimensiunea de fabricaţie. Abaterile trebuie să se încadreze în anumite limite maxime şi minime.

Fig.1.4. Dimensiuni modulare şi modulate

Toleranţe în construcţii

Prin toleranţă se înţelege o imperfecţiune a formei, dimensiunilor şi aspectului unui obiect admisă la fabricaţie sau execuţie. Toleranţele se referă atât la forme şi dimensiuni cât şi la aspectul suprafeţelor văzute. La stabilirea toleranţelor se ia în considerare şi posibilitatea cumulării abaterilor.

1.4 Dimensiuni, spaţii şi proporţii în construcţiile civile, industriale şi agricole

La construcţiile industriale dimensiunile construcţiilor se stabilesc funcţie de dimensiunile utilajelor şi distanţele de securitate necesare, a mijloacelor de transport care circulă în interiorul construcţiei, a înălţimii necesare pentru executarea diverselor operaţii în cursul desfăşurării proceselor de producţie.