Criteriile Alegerii Materialelor Metalice

1. SIMBOLIZAREA STANDARDIZATĂ A OŢELURILOR

1.1 Clasificarea oţelurilor

Definirea şi clasificarea mărcilor de oţel este făcută conform SR EN 10020, în funcţie de compozitia chimică, considerând împărţirea oţelurilor în: oţeluri nealiate şi oţeluri aliate.

Conform standardului SR EN 10020, oţelurile nealiate sunt cele la care concentraţiile masice ale elementelor nu depăşesc valorile limită prezentate în tabelul 1.1, iar oţelurile aliate sunt cele la care concentraţia masică a cel puţin unui element atinge sau depăşeşte valoarea limită precizată în tabelul 1.1.

Valorile limită (maxime) ale concentraţiilor componentelor oţelurilor nealiate:

Tabelul 1.1

Elementul Valoarea limită

% EAmlim,% Elementul Valoarea limită

% EAmlim,%

Aluminiu

0,10 (0,030**) Plumb 0,40

Bor

0,0008 Seleniu

Seleniu 0,10 0,10

Bismut

0,10 Siliciu

Siliciu 0,50 (0,60)** 0,50(0,60)**

Cobalt

0,10 (0,30**) Telur 0,10

Crom*

0,30

_ _ Titan* 0,05

Cupru*

0,40 Vanadiu 0,10

Mangan

1,65 Wolfram 0,10 (0,30**)

Molibden*

0,08 Zirconiu 0,05

Niobiu*

0,06 Atele 0,05 0,(10**)

Nichel*

0,30

*În cazul în care aceste elemente sunt prescrise combinat, valoarea limită a sumei concentraţiilor lor se consideră 0,7

**Valorile admise pentru analiza efectuată pe produse.

Atât oţelurile nealiate cât şi oţelurile aliate se împart în clase principale de calitate, în funcţie de gradul de puritate, de tehnologia de elaborate şi de nivelul prescripţiilor pentru anumite caracteristici, aşa cum se arată [1] în schema din figura 1.1.

OŢELURI

de uz general

de calitate

speciale

de calitate

speciale

Oţeluri nealiate Oţeluri aliate

Fig. 1.1 Schema de clasificare a oţelurilor

A. Oţelurile nealiate de uz general sunt oţeluri ale căror caracteristici corespund prescripţiilor prezentate în [1], nu necesită aplicarea de tratamente termice, şi sunt obţinute prin procedee tehnologice de elaborare obişnuite.

B. Oţelurile nealiate speciale sunt oţeluri cu caracteristici superioare celor corespunzătoare oţelurilor de uz general, asigurate în special prin controlul riguros al compoziţiei chimice, purităţii, proceselor tehnologice de elaborare şi prin aplicarea tratamentelor termice de călire şi revenire sau de durificare superficială. O marcă de oţel este inclusă în categoria oţelurilor nealiate speciale dacă îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

• are prescrisă energia de rupere KV (obţinută prin călire martensitică şi revenire);

• are prescrisă adâncimea de călire sau durificare superficială în una din stările: călire, călire si revenire sau călire superficială;

• are conţinut scăzut de incluziuni nemetalice;

• are conţinuturile de impurităţi %Pm%Sm ≤0,025%;

• are prescrisă o energie de rupere KV > 27J la -500C;

• este destinată durificării prin precipitare, conţine unul sau mai rnulte elemente de microaliere (Nb, V etc) în concentraţii care menţin oţelul în categoria oţelurilor nealiate, are structură ferito-perlitică;

• are rezistivitatea electrică < 0,11 μΩm.