Hidrologie Curs

Imagine preview
(8/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Hidrologie Curs.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 9 fisiere pdf de 75 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Constructii

Extras din document

Hidrologia este ştiinţa care studiază originea, distribuţia şi caracteristicile apelor terestre, ea având ca obiect general studiul ciclului apei în natură.

Apa reprezintă unul din elementele naturale indispensabile existenţei lumii vii. Ea are un rol fundamental în desfăşurarea proceselor naturale (fizico-chimice, biologice, climatice, în modelarea reliefului) şi a activităţilor social-economice, constituind un mijloc important de comunicaţie şi de apărare, o materie primă pentru industrie, o sursă apreciată pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaţiei. Este un adevăr de necontestat faptul că pe Pământ fără apă nu poate exista viaţă.

Etimologic, cuvântul hidrologie derivă din limba greacă: hydros = apă şi logos = ştiinţă. Obiectul hidrologiei îl constituie studiul diferitelor unităţi acvatice (apele curgătoare, lacurile, mlaştinile, depozitele de zăpadă şi gheaţă) cu fenomenele şi procesele dinamice, fizice şi chimice specifice acestor unităţi, precum şi cu modul de folosinţă a apelor pentru diferitele necesităţi social-economice. Cu alte cuvinte hidrologia este ştiinţa apelor sau ştiinţa care studiază hidrosfera (înveliş complex aflat în strânsă interacţiune cu celelalte: geosfera, atmosfera, litosfera şi biosfera) înţelegând ştiinţa care studiază aspectele calitative şi cantitative ale circuitului apei în natură

Conform dicţionarului enciclopedic (The Encyclopaedic Dictionary. Physical Geography, edited by Andrew Goudie) hidrologia este „ştiinţa care studiază apa sub diferitele ei forme şi existenţa acestora în natură. Principalele sale preocupări sunt circulaţia şi distribuţia apei ca o consecinţă a bilanţului apei1 şi ciclului hidrologic2”.

Ţinând cont de complexitatea structurală şi funcţională a obiectului său de cercetare, hidrologia poate fi definită mai pe larg ca ştiinţa care studiază toate tipurile de unităţi acvatice3, din punct de vedere al formării, circulaţiei şi distribuţiei lor, al proprietăţilor fizice şi chimice care le caracterizează, al proceselor şi legilor generale care acţionează în hidrosferă, precum şi al modalităţilor de valorificare a resurselor de apă (I. Pişota).

Întrucât are drept obiect de studiu un element al mediului natural, hidrologia este încadrată în categoria ştiinţelor fizico-geografice (permite abordări calitative, utilizând metode descriptive, explicative, conceptuale) sau naturale. În acelaşi timp, prin metodologiile de investigare, analiză şi prelucrare a informaţiilor, precum şi prin

1 bilanţ al apei – raportul dintre intrările şi ieşirile unui sistem acvatic

2 ciclul hidrologic – succesiunea fazelor prin care trece apa în sistemul atmosferă - pământ

3 unităţi acvatice – întindere de apă delimitată precis, fie natural prin linia coastei, fie prin construcţii hidrotehnice

tehnologiile utilizate în acest scop, hidrologia este o ştiinţă inginerească (permite abordări cantitative oferind posibilitatea soluţionării numeroaselor aspecte de ordin practic – valorificarea resurselor de apă, protecţia lor, reducerea şi eliminarea riscurilor hidrologice etc.).

Datorită obiectului de cercetare foarte vast şi diversificat, hidrologia ca ştiinţă a fost divizată în două mari domenii: hidrologia uscatului sau hidrologia continentală şi hidrologia mărilor şi oceanelor. Această structurare a fost impusă de diferenţele importante dintre caracteristicile, procesele şi fenomenele specifice celor două medii.

Hidrologia continentală, care formează obiectul nostru de studiu pe parcursul acestui semestru, cuprinde mai multe subramuri:

1. hidrogeologia se ocupă cu cercetarea apelor subterane, în scopul cunoaşterii modalităţilor de formare a straturilor acvifere, izvoarelor, a caracteristicilor lor, a circulaţiei apelor subterane, proprietăţilor hidrogeologice ale rocilor;

2. potamologia (potamos = râu) se ocupă cu studiul hidrologic al apelor curgătoare continentale;

3. limnologia (limnos = lac) studiază geneza, evoluţia şi proprietăţile unităţilor acvatice stătătoare, naturale şi/sau artificiale;

4. telmatologia are ca obiect de cercetare studiul hidrologic al mlaştinilor;

5. glaciologia studiază răspândirea zăpezilor permanente şi a gheţarilor, geneza şi mişcarea lor, tipurile de gheţari etc.

6. hidrologia interfluviilor se referă la studiul hidrologic al bazinelor hidrografice, aspect ce a căpătat o importanţă crescută în ultimul timp.

Ca o ramură aparte hidrologiei poate fi considerată gospodărirea apelor4 , care înglobează un ansamblu de acţiuni menite să conducă, în principal, la: cunoaşterea caracteristicilor cantitative şi calitative ale unităţilor acvatice; conservarea, dezvoltarea şi protecţia fondului acvatic; prevenirea şi combaterea efectelor distructive ale apelor.

Hidrologia mărilor şi oceanelor sau oceanologia, s+a desprins ca o disciplină de sine-stătătoare studiind procesele hidrologice ale apelor oceanului planetar, problemel de evoluţie ale zonelor de litoral sub influenţa mediului marin precum şi ale interacţiunii dintre ocean şi atmosferă şi consecinţele acesteia.

Direcţii principale de studiu

1. hidrografia se ocupă cu descrierea apelor c

Fisiere in arhiva (9):

  • Hidrologie Curs
    • CURS NR 1.pdf
    • CURS NR 2.pdf
    • CURS NR 3.pdf
    • CURS NR 4.pdf
    • CURS NR 5.pdf
    • CURS NR 6.pdf
    • CURS NR 7.pdf
    • CURS NR 8.pdf
    • CURS NR 9.pdf