Prelucrarea Măsurătorilor Geodezice

Manualul de faţă reprezintă o ediţie revăzută a celei din anul 2003, prin adaptare corespunzătoare la forma de învăţământ de lungă durată în specializarea Cadastru din Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, precum şi în raport de experienţa obţinută de autor în cei peste cinci ani ca titular de disciplină. Lucrarea poate fi utilă şi altor studenţi care audiază prelegeri de Prelucrea măsurătorilor geodezice. În decursul timpului disciplina a mai avut şi alte denumiri, dintre care se detaşează Teoria erorilor şi metoda celor mai mici pătrate care are încă o răspândire remarcabilă. Trebuie însă subliniat că denumirea actuală nu a adus numai modificări de natură formală, ci şi de conţinut, prin preluarea din statistica matematică a unor noţiuni şi metode calcul. Acestea au determinat extinderea problematicii din domeniul prelucrării măsurătorilor geodezice, în special în ceea ce priveşte aprecierea calităţii măsurătorilor efectuate precum şi a rezultatelor finale obţinute din acestea. Volumul de pagini al manualului este în concordanţă cu numărul de ore prevăzute în planul de învăţământ (56 ore de curs şi 56 ore de lucrări) ceea ce a impus o anumită selecţie a problematicii abordate. Din acest motiv, în manual nu au fost cuprinse unele prelucrări speciale ale măsurătorilor geodezice, situaţii în care s-au făcut trimiteri la lucrări de specialitate mai extinse.

Din acelaşi motiv, la textul propriu – zis al manualului s-au adăugat un număr de Anexe în care sunt expuse, la un nivel accesibil studenţilor, noţiuni de Algebră sau Analiză matematică, folosite frecvent în manual. Chiar în interiorul manualului există pasaje, scrise cu litere mai mici, care au de asemenea scopul de a ajuta înţelegerea problematicii abordate, dar pot fi omise la o parcurgere mai rapidă a textului.

Cunoştinţele căpătate de către studenţi după audierea prelegerilor şi efectuarea lucrărilor practice, vor fi utile la înţelegerea conţinutului şi altor discipline din planul de învăţământ cum ar fi: Topografia, Topografia inginerească, Geodezia, Cadastrul ş.a.

Manualul cuprinde şi exemple numerice şi aplicaţii, în primul rând din categoria celor care intervin frevent în activitatea de cadastru, care au rolul de a completa şi clarifica cunoştinţele de natură teoretică.

Principii

Orice proces de măsurare este însoţit de erori, a căror surse pot fi sintetizate astfel:

- calităţile operatorului (pregătirea profesională, starea sa de moment etc.);

- performanţele şi starea de întreţinere ale aparaturii utilizate;

- mediul înconjurător (climă, vegetaţie, vizibilitate etc.).

Asupra fiecărei surse de erori se va reveni în cadrul manualului în mai multe rânduri.

Pentru micşorarea influenţelor dăunătoare ale erorilor de măsurare, în Geodezie în general, dar şi în oricare componentă a acesteia (Topografie, Cadastru, Fotogrammetrie ş.a.) se execută un număr mult mai mare de determinări decât cel strict necesar şi suficient, în funcţie de precizia solicitată / impusă pentru rezultatele finale (dată de instrucţiuni sau stabilită prin tema lucrării).

Un prim scop al prelucrărilor măsurătorilor geodezice constă în determinarea celor mai bune (sau a celor mai probabile) valori pentru fiecare dintre mărimile măsurate.

Un alt scop al prelucrărilor măsurătorilor geodezice constă în determinarea unor estimatori ai preciziei de măsurare, care partajează măsurătorile efectuate din punctul de vedere al exactităţii cu care acestea au fost executate. În această categorie de preocupări se poate include şi determinarea preciziei rezultatelor finale obţinute prin prelucrare.

Calculul preciziei este necesar în diferite etape ale prelucrării, dintre care cele mai semnificative sunt:

- prelucrări locale, când se are în vedere, separat, câte un set de măsurători dintr-o lucrare mai mare (de exemplu, determinarea preciziei de măsurare a direcţiilor sau unghiurilor efectuată într-o singură staţie dintr-o reţea geodezică de triangulaţie);

- prelucrări în reţea, când se determină estimatorii de precizie atât pentru mărimile măsurate (în ansamblul lor, dar şi pentru fiecare dintre acestea) cât şi pentru rezultatele finale ale lucrării (de exemplu, calculul preciziei coordonatelor punctelor în care s-au efectuat măsurătorile).