Proiectarea componentelor din plastic

Se cunosc peste 30 de procedee tehnologice de

prelucrare a materialelor plastice si compozite

Sunt materiale sintetice obtinute prin polimerizare

Reprezintă un înlocuitor perfect al materialelor

metalice si permit rezolvarea unor probleme în

diferite ramuri industriale.

Pentru cresterea rezistenţei mecanice a materialelor

plastice ele se armează cu diferite materiale

Astfel au aparut materialele compozite.

1862 – I. Hyatt – realizează celuloidul, plecând de la nitratul de celuloză şi camfor.

• 1884 – Hiloire de Chascdomnet - realizează primul fir artificial din nitrat de celuloză

• 1907 – Boekeland- realizează materialul sintetic denumit bachelită

• 1927 – se obtine policlorura de vinil (PVC)

• 1938 – se obtine polistirenul (PC); poliamida- nailon (PA)

• În anii 1929-1933 ţările lumii trec printr-o perioadă de mare criză economică. Producţia

industrială a cunoscut scăderi catastrofale: 46% în SUA, 34% în Germania, 27% în Franţa.

Guvernele din fiecare ţară au căutat căi şi soliţii diverse pentru a ieşi din criză. Cea mai

importantă încercare de acest fel a fost politica promovată de preşedintele american

Franklin Delano Rooselvelt, cunoscută sub numele de New Deal (Noul curs). Măsurile

luate au determinat în anii 1934-1939 o redresare a economiei statelor. Redresarea

trebuie pusă pe seama dezvoltării unor noi ramuri de producţie, un rol determinant având

producerea cauciucului sintetic şi dezvoltarea industriei maselor plastice.

• 1942 – se obtine polietilena de joasă densitate (LDPE)

• 1953 – polietilena de înaltă densitate (HDPE)

• 1957 – polipropilena (PP)

Definitii

• Definiţia 1: Materialele plastice reprezintă un amestec de doi sau mai mulţi polimeri cu

unul sau mai mulţi aditivi.

• Polimer: repetarea unor grupări de atomi numite meri( unităţi cantitative).

• Mer (monomer): substanţă cu masa moleculară mică ( compusă din molecule simple)

capabile să se unească cu molecule identice sau cu moleculele altor monomeri pentru a

forma un polimer.

• Definiţia 2: Materialele plastice sunt materiale macromoleculare – adică substanţe

chimice cu masă moleculară ridicată, obţinute prin polimerizare.

• Moleculă: unitate formată din câţiva atomi (cel mult de ordinul zecilor), care au masa

moleculară nu mai mare de ,,sute de unităţi de C˝.

• Macromoleculă: particulă cu masă moleculară de ordinul zecilor de mii, putând ajunge

până la milioane, ce conţine mii sau chiar zeci de mii de atomi. Macromolecula reprezintă

o moleculă de dimensiuni uriaşe, cu masa moleculară de ordinul 103-106, alcătuită din

atomi legaţi între ei prim legături covalente.

• Astfel avem:

– polimeri: compuşi macromoleculari formaţi prin repetarea unui singur tip de unitate

structurală

– copolimeri: compuşi macromoleculari formaţi din două sau mai multe tipuri de unităţi

structurale

1.Dupa transformarile la temperaturi ridicate.

– 1. Materiale plastice termoplaste

– 2. Materiale plastice termoreactive (termorigide)

• 2. Dupa modul de obtinere:

– a. Naturale:

• termoreactive proteinice;

• termoreactive celulozice.

– b. Sintetice:

– policondensate: -termoreactive: -fenoplaste; -siliconice;

-aminoplaste; -poliesteri;

-termoplastice: -poliamide; -aminoplaste;

-poliesteri; -policarbonaţi;

– polimerizate:

» -termoreactive: -poliesteri nesaturaţi;

» -termoplastice: -policlorură de vinil; -polietilene;

• -poistiren; -polifluorofine;

• -poliacrilaţi; -polivinil carbozolice;

• -polibutadiene;

– poliaditive: termoreactive: -răşini epoxidice; -poliuretani;

termoplastice: -poliuretani lineari