Topografie

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Obiectul măsurătorilor topografice

Măsurarea şi reprezentarea pe plan a formei şi reliefului Pământului a constituit o preocupare pentru om din cele mai vechi timpuri. Pe măsură ce cunoştintele omului s-au amplificat, iar societatea a trecut pe trepte superioare de dezvoltare, măsurătorile terestre au început să capete o importanţă sporită pentru tot mai numeroase domenii ale activităţii umane.

O ramură a stiinţelor măsurătorilor terestre o constituie topografia.

Fără de şţiinţa măsurătorilor terestre, care cuprinde o totalitate de acţiuni cu metode proprii disciplinelor componente (astronomie geodezică, cartografie, fotogrammetrie, geodezie, gravimetrie, topografie etc.), executate în vederea determinării şi reprezentării pe plan a formei şi dimensiunilor Pământului.

În acelaşi timp însă, topografia mai are o direcţie importantă de activitate: transpunerea pe teren a lucrărilor inginereşti proiectate. Materializarea pe teren a lucrărilor proiectate (proiectarea de drumuri, delimitarea de tarlale şi parcele, trasarea construcţiilor şi a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare etc.) se realizează cu instrumente şi metode topografice.

Prin urmare, topografia are de rezolvat două grupe mari de probleme:

- efectuarea de măsurători şi calcule pentru obţinerea bazei topografice a unui teritoriui;

- transpunerea pe teren a proiectelor tehnice realizate pe baza planurilor si a hărţilor.

Preocupările acestei stiinţe rezultă din însăşi etimologia denumirii sale, care provine din alăturarea a două cuvinte grecesti: topos = loc şi graphein = descriere.

Topografia rezolvă problemele care-i revin din stiinţă măsurătorilor terestre în strînsă legătură cu celelalte discipline componente cu care are numeroase instrumente şi metode de lucru comune.

Geodezia se ocupă cu studiul formei şi dimensiunilor Pământului şi a metodelor precise de derminare şi reprezentare cartografică sau numerică a suprafeţei lui pe porţiuni bine definite.

În măsurătorile geodezice se ţine cont de curbura Pământului. Cuvintul geo¬dezie provine din greceşte: geo = pământ şi daiein = împart, ceea ce arată că la vechii greci, geodezia însemnă împarţirea suprafeţelor terestre.

Fotogrametria reprezintă ştiinţa care se ocupă cu măsurarea exactă şi determinarea poziţiei în timp şi spaţiu a obiectivelor fixe, mobile sau deformabile şi cu reprezentarea lor grafică, fotografică sau numerică pe bază de fotografii speciale numite fotograme.

1.2 Importanţa lucrărilor topografice

Lucrările de topografie aplicată sunt necesare aproape în toate ramurile economiei naţionale, astfel:

- în agricultură, pentru lucrări de organizare a teritoriului şi de ameliorare a unor suprafeţe prin: amenajări de albii, desecări, irigări etc.;

- în industria hidroenergetică sunt necesare lucrări topografice pentru determinarea amplasamentului barajelor şi hidrocentralelor, a suprafeţelor inundate de lacurile de acumulare, a capacităţii lacurilor etc.;

- pentru căile de comunicaţie – drumuri, căi ferate – lucrările topografice intervin atât la alegerea celor mai economice trasee, cât şi la amplasarea corespunzătoare a staţiilor şi nodurilor de cale ferată precum şi a construcţiilor care deservesc materialul rulant;

- în industria extractivă – cărbuni, minereuri – pentru determinarea planurilor de străpungere a rocilor (galerii, tuneluri), pentru determinarea poziţiei şi mărimii stratului de zăcăminte, a amplasării construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă etc.

1.3 Scurt istoric al măsurătorilor terestre

Din documente rezultă că popoarele antice, egiptenii, grecii, fenicienii, caldeenii, chinezii, aveau cunostinţe şi practicau măsurătorile terestre, preocupăndu-se de reprezentarea pe harta a unor suprafeţe mari ale Pământului.

Thales din Milet şi Pitagora, în secolul VI i.e.n., ajung la concluzia ca Pământul este de forma, sferica, deoarece Pământul considerat de filozofii acelei vremi ca un element de bază, al naturii, alături de apă şi foc, nu poate avea decât o forma perfectă, ori formă geometrică cea mai perfecta este sfera.