Abordarea Auditului

Capitolul 1

CONCEPTUL DE AUDIT

1.1. Obiectul activităţii de audit

Auditul poate fi definit ca un proces desfăşurat de persoane competente legal autorizate, denumite auditori, prin care se analizează şi se evaluează informaţii legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice, în scopul obţinerii de probe de audit, pe baza cărora se întocmeşte raportul de audit, care reprezintă o opinie responsabilă şi independentă asupra activităţii financiar-contabile desfăşurate de către entitatea auditată.

Din această definiţie putem concluziona că obiectul activităţii de audit cuprinde următoarele elemente:

- procesul de audit, care reprezintă tocmai misiunea auditului şi care se desfăşoară pe baza unor norme naţionale şi internaţionale;

- auditorii, pot fi persoane fizice sau juridice abilitate de lege să desfăşoare activităţi de audit;

- entitatea auditată, poate fi: o întreprindere, o instituţie, un anumit program, o tranzacţie, o operaţie financiară, etc;

- tehnicile şi procedeele specifice utilizate rezultă atât din standardele naţionale sau internaţionale cât şi din buna practică unanim recunoscută în domeniu;

- probele de audit reprezintă dovezi obţinute în procesul de analiză economico-financiară a entităţii auditate pe baza cărora auditorul îşi fundamentează opiniile proprii referitoare la activitatea acesteia;

- raportul de audit este documentul întocmit de către auditor pe baza probelor de audit obţinute;

- opinia responsabilă şi independentă a auditorului se bazează pe probele de audit obţinute, pe aplicarea procedeelor şi reglementărilor în vigoare şi pe experienţa dobândită în activitatea de audit.

1.2. Conţinutul şi aria de aplicabilitate a auditului

Conţinutul auditului se regăseşte tocmai în opinia auditorului, consemnată în cadrul raportului de audit. Această opinie se referă la următoarele aspecte ale activităţii întreprinderii:

- respectarea tuturor reglementărilor legale în activitatea entităţii auditate, a statutului, a regulamentelor şi deciziilor interne, denumit auditul conformităţii sau legalităţii;

- modul de întocmire a situaţiilor financiare, respectarea reglementărilor legale în domeniul raportărilor financiare, denumit audit de atestare financiară;

- aplicarea principiului bunei practici şi respectarea principiilor managementului performant şi competitiv în utilizarea fondurilor, denumit auditul performanţei sau al rezultatelor.

Aria de aplicabilitate a auditului este stabilită prin angajamentul de audit încheiat între auditor şi entitatea auditată, prin care se stabileşte conţinutul (obiectivul) auditului. Aria de aplicabilitate a auditului mai este definită şi prin procedurile de audit necesare a fi utilizate pentru a realiza obiectivul auditului.

Auditul se poate clasifica după următoarele criterii:

- în funcţie de conţinutul şi aria de aplicabilitate a auditului: auditul conformităţii sau legalităţii; auditul de atestare financiară; auditul performanţei sau al rezultatelor;

- după modul de organizare şi funcţionare a auditului avem: audit intern şi audit extern.

Auditul conformităţii sau legalităţii atestă respectarea tuturor reglementărilor legale în activitatea entităţii auditate, a statutului, a regulamentelor şi deciziilor interne. Pentru aceasta sunt examinate şi evaluate toate documentele şi înregistrările financiar-contabile, sub aspectul respectării legalităţii.

Auditul de atestare financiară atestă modul de întocmire a situaţiilor financiare, respectarea reglementărilor legale în domeniul raportărilor financiare, credibilitatea situaţiilor financiare.

Auditul performanţei (rezultatelor) atestă aplicarea principiului bunei practici şi respectarea principiilor managementului performant şi competitiv în utilizarea fondurilor. Acest audit se mai numeşte şi auditul managementului, deoarece conţinutul lui reprezintă responsabilitatea managementului.

Măsurarea performanţei, în cadrul managementului la diferite nivele ierarhice, se face prin prisma celor „3E”, adică: economicitate, eficienţă şi eficacitate.

Economicitatea presupune minimizarea costurilor pentru realizarea unui anumit obiectiv, dar cu condiţia respectării calităţii.

Eficienţa reprezintă raportul dintre efort (intrări) şi efect (ieşiri).

Eficacitatea presupune maximizarea rezultatelor comparativ cu obiectivele propuse.

Auditul intern se efectuează de către personalul propriu al entităţii auditate, care este specializat în această activitate. El are următoarele obiective:

- analiza şi evaluarea sistemelor contabile şi a controlului intern din punct de vedere al legalităţii şi eficienţei acestora;

- evaluarea activităţii de verificare şi a procedurilor contabile utilizate;

- stabilirea capacităţii sistemului contabil de furniza informaţii exacte şi operative, de a asigura gestiunea eficientă a resurselor şi controlul asupra totalităţii operaţiunilor economico-financiare.

În cadrul unităţii patrimoniale auditorul intern trebuie să aibă autoritate, responsabilitate şi independenţă. Autoritatea auditorului intern constă în controlul lucrărilor efectuate de alte persoane, în calitate de colaborator. Responsabilitatea auditorului intern se referă la libertatea de a aprecia procedurile, înregistrările, planurile, ceea ce nu scutesc de responsabilitate pe persoanele din cadrul unităţii pentru activităţile din sectorul lor de activitate. Independenţa auditorului intern este dată de rolul şi statutul juridic al acestuia în cadrul unităţii patrimoniale. Astfel, auditorul intern nu este angajat în nici o altă activitate decât cea de analiză, apreciere, evaluare şi recomandare. Această poziţie independentă a auditorului intern îi asigură acestuia şi obiectivitate în apreciere şi evaluare.

Auditul extern se efectuează de către un auditor extern, care este calificat şi are competenţa de a examina şi certifica sinceritatea documentelor şi situaţiilor financiar-contabile. Caracteristicile activităţii şi competenţele auditorului extern se referă la următoarele aspecte:

- acţionează în totală independenţă, el nefiind salariatul unităţii patrimoniale auditate;

- responsabilitatea sa se limitează la analiza, evaluarea şi aprecierea documentelor economico-financiare prezentate de către unitatea patrimonială;

- aplică normele (standardele) de audit valabile şi procedurile necesare examinării documentelor financiar-contabile;

- controlul se exercită prin sondaj, deci aprecierile auditorului nu reflectă o certitudine absolută;

- opinia auditorului este prezentată în cadrul unui document scris, raportul de auditare.

Activitatea de audit financiar este organizată şi coordonată de Camera Auditorilor din România, ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop lucrativ.