Analiza Dinamicii și Structurii Patrimoniului

3.1. Formele bilanţului contabil

Din punctul de vedere al analizei financiare bilanţul unei întreprinderi poate fi

studiat sub două forme de prezentare: bilanţ financiar şi bilanţ funcţional.

3.1.1. Bilanţul financiar

Scopul bilanţului financiar este acela de a inventaria averea şi angajamentele

întreprinderii şi de a le ordona pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate, pornind

de la informaţiile prezentate în bilanţul contabil şi în notele explicative.

Utilitatea bilanţului financiar poate fi privită din mai multe perspective:

a) Din perspectiva celor cărora li se adresează:

- acţionarii – care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluţia

mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei

recuperări de capitaluri;

- creditorii – care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce

reprezintă garanţia realizării dreptului lor;

b) Din perspectiva modului în care satisface cerinţele şi obiectivele analizei

financiare, gruparea elementelor patrimoniale în cadrul bilanţului financiar

răspunde mai bine:

- analizei structurii financiar-patrimoniale;

- analizei echilibrului financiar;

- analizei bonităţii întreprinderii

- analizei riscurilor;

- stabilirii valorii patrimoniale a întreprinderii.

Acesta este realizat în optica încetării activităţii firmei, urmărind modul în care

elementele de activ sunt suficiente pentru acoperirea datoriilor. Pentru aceasta

elementele patrimoniale prezentate în bilanţul financiar sunt înregistrare în valori reale,

de piaţă, şi nu în valori contabile aşa cum sunt prezentate în bilanţul contabil. Aceasta

presupune reevaluarea activelor bilanţiere şi eliminarea activelor fictive.

Structura bilanţului financiar se prezintă astfel:

Tabelul 3.1.

ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV

Active imobilizate (mai mari de un an):

- imobilizări necorporale

- imobilizări corporale

- imobilizări financiare mai mari de 1 an

- stocuri fără mişcare sau cu mişcare

lentă

- creanţe mai mari de un an

Capitaluri permanente:

- capital propriu

- datorii pe termen mediu şi lung

- provizioane „mai mari de un an”

Active circulante (mai mici de un an):

- stocuri

- creanţe şi imobilizări financiare mai

mici de un an

- disponibilităţi

Datorii pe termen scurt:

- datorii de exploatare şi din afara

exploatării

- datorii financiare curente

- provizioane „mai mici de un an”

32

Pentru întocmirea acestuia elementele de activ şi pasiv sunt supuse unor

corecţii. Principalele corecţii care conduc la construcţia bilanţului financiar sunt

următoarele:

- imobilizările necorporale se înregistrează la valoarea netă. În cadrul

acestora, cheltuielile de constituire şi cele de cercetare-dezvoltare sunt

considerate non-valori (activ fictiv) şi ca urmare sunt eliminate din activ

diminuându-se cu aceeaşi sumă şi capitalul propriu;

- imobilizările corporale se înregistrează la valoarea reală, ceea ce presupune

reevaluarea acestora. Diferenţele constatate în raport cu valoarea contabilă

vor afecta şi capitalul propriu în sensul majorării sau diminuării acestuia;

- imobilizările financiare şi creanţele se vor separa pe termene de lichiditate şi

se vor înscrie după caz la active imobilizate sau active circulante;

- stocurile cu o rotaţie mai lentă de 365 zile se vor înscrie la active imobilizate,

restul stocurilor rămânând active circulante;

- cheltuielile înregistrate în avans sunt considerate non-valori şi vor fi eliminate

din activ reducându-se corespunzător şi nivelul capitalului propriu

- dividendele de distribuit din profitul net nerepartizat se scad din capitalul

propriu şi sunt reclasate între datoriile sub un an, bilanţul financiar fiind un

bilanţ ulterior repartiţiei rezultatului;

- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care sunt justificate trebuie să fie

reclasate, în funcţia de probabilitatea de scadenţă, în rândul datoriilor sub

sau peste un an; provizioanele nejustificate sunt asimilate rezervelor pentru

partea care rămâne după aplicarea impozitului pe profit şi sunt încorporate în

capitalul propriu;

- veniturile în avans sunt asimilate capitalurilor proprii;

- datoriile din exploatare şi cele din afara exploatării pe termen scurt cuprind:

datoriile faţă de furnizori, personal, bugetul statului, creditori diverşi;

- datoriile financiare curente cuprind împrumuturile pe termen scurt.