Analiză și Diagnostic Financiar

CAPITOLUL I. LOCUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN CADRUL DIAGNOSTICULUI GENERAL AL ÎNTREPRINDERII

Funcţionarea întreprinderilor într-un mediu concurenţial presupune, pe de o parte, cunoaşterea stării economice şi financiare a acestora, iar pe de altă parte, fundamentarea deciziilor, aplicarea şi urmărirea realizării acestora.

Un rol fundamental în furnizarea de informaţii despre starea întreprinderii, în fundamentarea deciziilor, cât şi în controlul realizării acestora îi revine analizei economico-financiare.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unui agent economic, a identificării factorilor, cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punct de vedere a utilizării eficiente a resurselor umane, tehnico-materiale şi financiare.

Sarcina de bază – şi provocarea fundamentală de altfel – a analizei economico-financiare rezidă în construirea şi împărtăşirea unui set de date şi relaţii consistente şi semnificative pentru utilizatori, care să asiste procesul decizional în scopul creării de valoare. Dacă acest demers este unul de succes, instrumentele şi cadrul operativ ales vor sprijini analiştii şi managerii în elaborarea raţionamentului economic cu privire la efectele asociate variantelor decizionale, opţiunilor de finanţare şi eficienţei operaţionale, precum şi la definirea performanţei economice, a previziunilor şi aşteptărilor viitoare şi a valorii afacerii.

Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie.

Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci, indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.

În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.

Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare, care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare, dar integrează date economice şi bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare, necesare elaborării previziunilor.

Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:

1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite.

2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.

3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costului capitalului, indiferent de provenienţa lui.

4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii.

5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări.

Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori, în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt:

- gestionarii,

- acţionarii actuali si potenţiali,

- creditorii, personalul întreprinderii,

- organele fiscale,

- analiştii financiari.

Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achiziţia totală sau parţială a întreprinderii.

Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticul financiar, parte a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii (analiza internă) sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialişti independenţi - analişti financiari- (analiza externă) conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverşilor utilizatori interni sau externi.

Analiza financiară, ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei

întreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor.

Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare, atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile, finanţarea şi repartizarea profitului), cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare).

În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil, aceasta integrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial.

Utilizată într-o optică de investiţii bursiere, analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale, prin acordarea unei valori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă.

În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional, analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic.