Audit

Prefaţă

Auditul - reprezintă procesul efectuat de către un auditor ce posedă o calificare corespunzătoare pe parcursul cărora înregistrările contabile ale întreprinderii ce apar în calitatea de obiect pentru discuţii detaliate vor permite auditorului formularea opiniei privind veridicitatea, obectivitatea şi exactitatea acestora. Şi constituie mijlocul cu ajutorul cărora o parte oferă garanţie unei alte părţi privind calitatea, situaţia sau starea anumitor poziţii ce au fost verificate.

Auditul are drept scop: să înlăture îndoielile privind calitatea informaţiei financiare şi este efectuat în conformitate cu legislaţia ce cere o astfel, de prezentare acţionarilor şi deţinătorilor altor hîrtii de valoare.

Disciplina „Audit” este destinată elevilor de la specialitatea „Contabilitate”, specilizarea „Contabilitatea în industrie ” învăţământ cu frecvenţă la zi.

În procesul de elaborare a lucrării date s-a ţinut cont de actele legislative în vigoare la momentul elaborării. Reieşind din dinamismul mecanismului economic, lucrarea va fi supusă completării şi modificării ulterioare.

Cursul „Audit” este unul din obiectele ce finisează complexul disciplinelor de specialitate şi se bazează pe cunoştinţele elevilor acumulate studiind astfel, de cursuri cum ar fi: Bazele contabilităţii, Contabilitatea financiară, Analiza activităţii economico-financiare etc.

Cursul este compus din următoarele compartimente: „Bazele metodologice ale auditului financiar” – prezintă bazele conceptuale ale auditului şi serviciilor conexe, normele de conduită profesională a contabililor şi auditorilor, activitatea premărgătoare încheierii contractului cu privire la acordarea serviciilor de audit, planificarea auditului, documentele de lucru ale auditorilor.

Consider că cursul dat va servi drept baza pentru generalizarea capacităţilor şi cunoştinţelor obţinute în domeniul economiei dînd posibilitatea elevilor să aprecieze utilitatea tuturor disciplinilor studiate pe parcurs.

Notele de curs la disciplina „Audit” propune o abordare modernă a procesului de predare –învăţare- evaluare în învăţămîntul mediu de specialitate. El este prevăzut de planul de studii destinat pregătirii cadrelor cu studii superioare de scurtă durată la specialitatea Contabilitate, făcînd parte din pregătirea de specialitate a elevilor. Cursul urmează după alte cursuri ce asigură pregătirea economică generală a viitorilor specialişti, deoarece sistemele economice actuale suferă un proces de transformare sub impactul noii ere informaţionale.

Acest document are următoarele funcţii:

• reglează procesul de instruire şi educaţie ecomonică centrată pe elevi;

• asigură repere privind proiectarea didactică şi realizarea orelor teoretice şi orelor practice;

• asigură baza privind elaborarea manualelor, ghidurilor metodologice, notelor de curs, testelor de evaluare, s.a;

• asigură baza criterială şi instrumentală a evaluării rezultatelor academice;

• orientează cadrele didactice la realizarea transdisciplinarităţii şi tematicii crros-curriculare, prevăzute de cadrul binaţional al calificărilor.

Programul de studiu propriu disciplinei „Audit” se încheie cu examen ca formă de evaluare.

Tema 1: Esenţa şi conţinutul auditului. Auditorul şi revizia.

1. Evoluţia istorică a auditului.

2. Definiţia şi obiectul auditului.

3. Auditorul şi revizia. Diferitele tipuri de control.

1. Evoluţia istorică a auditului.

Auditul a cunoscut trei etape principale de dezvoltare.

În prima etapă auditul a fost cunoscut la începutul secolului al –XVIII lea, unde era ordonat de regi, împăraţi, biserică, stat şi aveau un singur scop, cel de pedepsire a hoţilor pentru fraudă şi prevenirea unor astfel de fapte şi de a proteja patrimoniul propriu. Cu timpul auditorii erau preferaţi din categoria celor mai buni contabili.

A doua etapă începe la sfîrşitul sec. al XIX-lea unde se conturează relaţia între auditaţi şi auditori, aceştea făcînd parte din rîndul profesionoştilor contabili şi juriştilor. Obiectivul lor fiind atestarea realităţii, situaţiilor financiare cu scopul de-a evita erorile şi frauda. Primele patru decenii ale sec. XX, auditul este realizat de profesionişti specializaţi în audit alături de contabili, iar aceste lucrări erau comandate de stat şi de acţionarii întreprinderilor, aceasta era aşa zisul audit de confirmare.

A treia etapă începe cu anii 1949 unde obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil şi a normelor de audit şi se bazează pe determinarea riscului posibil ce poate apărea la efectuarea controlului şi la acordarea serviciilor de consultanţă. În calitatea de iniţiatori pentru efectuarea auditului în occident îl promovează băncile, organele fiscale, investitorii şi proprietarii.

Astăzi auditorii ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi competenţă sunt denumiţi experţi.

Mulţi auditori au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii, cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu criteriul de calitate.

2. Definiţia şi obiectul auditului.

Cuvîntul audit provine de la latinescul „audire” ceea ce înseamnă „a asculta”. Însă englezii îi dau semnificaţia de „verificare” sau „revizie contabilă”. Produsul contabilităţii îl reprezintă informaţia contabilă, iar obiectivul său este obţinerea unei imagini fidele a situaţiei financiare, care cuprinde: bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, fluctuaţia fluxului de trezorărie şi notele la conturile anuale.

Definiţia auditului derivează direct din sarcinele stabilite de legi şi societate. De aceea definiţia dată auditului poate fi interpretată în diverse moduri.

1. Auditul - reprezintă procesul efectuat de către un auditor ce posedă o calificare corespunzătoare pe parcursul cărora înregistrările contabile ale întreprinderii ce apar în calitatea de obiect pentru discuţii detaliate care vor permite auditorului formularea opiniei privind veridicitatea, obectivitatea şi exactitatea acestora.