Audit Financiar

Cuvîntul „audit” provine de la latinescu „audio” – a asculta, a audia. Activităţi de audit se întîlneau la egipteni, în timpul domniei lui Carol cel Mare şi al lui Eduard I al Angliei. Această funcţie a fost întîlnită în diferite perioade istorice, la diverse popoare sub diferite denumiri. Auditor se numea funcţionarul care trebuia să asculte dări de seamă a persoanelor oficiale.

Apariţia auditului e legată de divizarea intereselor celor ce nemijlocit se ocupă de gestionarea întreprinderii şi celor ce investesc bani în această întreprindere (proprietari, acţionari, investitori). Cei din urmă nu puteau şi nici nu doreau să se bazeze numai pe informaţia financiară prezentată de conducătorii şi contabilii întreprinderii. Existenţa multor cazuri de faliment, înşelăciunea administraţiei au dus la creşterea semnificativă a riscului investiţiilor financiare.

Pentru controlul reflectării corecte a informaţiei şi pentru confirmarea dărilor de seamă se invitau persoane de încredere. Principalele cerinţe înaintate către auditor erau sinceritatea şi independenţa.

Ţara de origine a auditului se consideră Marea Britanie, unde în 1844 se aprobă un şir de legi ce obligă conducerea companiilor pe acţiuni să invite nu mai rar de odată pe an persoana autorizată să controleze conturile contabile şi rapoartele financiare.

În SUA, în 1887 a fost fondată Asociaţia auditorilor, iar în 186 pentru prima dată activitatea de audit a fost reglementat prin lege.

În ţările europene „activitatea de audit” a fost popularizată în anii 60 ai sec. XX. Întreprinderile mari, create în urma revoluţiei industriale, aveau necesitate de finanţări externe ce erau folosite pentru achiziţionarea maşinilor costisitoare. Astfel investitorii au apărut în categoria celor ce cereau auditul – moment în care a crescut importanţa auditului. Pentru terţi opinia unui profesionist asupra dărilor de seamă contabile este cea mai bună informaţie asupra gradului de încredere.

-2-

Există un şir de noţiuni ce definesc auditul.

Şeremet A., doctor în ştiinţe economice defineşte auditul „ca o verificare independetă a dărilor de seamă contabile cu scopul de a exprima o opinie privind gradul de credibilitate a lor”.

Legea RM „Despre activitatea de audit” Nr 729-XIII din 15.02.96 defineşte auditul astfel „o activitate antreprenorială asupra efectuării verificărilor independente cu scopul stabilirii autenticităţii rapoartelor financiare şi corespundeii operaţiunilor financiar-economice cu actele legislative şi normative, precum şi prestarea altor servicii de audit ce nu îmbracă forma fizică”.

SNA 110 „Terminologia folosită în SNA” defineşte auditul rapoartelor financiare astfel „verificarea independentă a rapoartelor financiare a agenţilor economici cu scopul de a-şi expune părerea referitor la faptul că rapoartele financiare sînt pregătite sub aspectele cerinţelor stabilite şi ----- acestor rapoarte financiare”.