Audit Financiar

PARTEA I - DEFINIREA AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL

In general prin expertiza se intelege activitatea depusa de unul sau mai multi experti care pe baza cunostiontelor lor teoretice si practice si in urma insarcinarilor primite de la anumite organe cerceteaza si lamuresc anumite fapte si imprejurari.

Auditul financiar-contabil consta in verificarea si certificarea situatiilor financiare anuale de catre un profesionist competent si independent in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra realitatii datelor cuprinse in situatiile financiare anuale.

Termenul auditor este utilizat in normele de audit pentru a desemna un prestator de servicii in domeniul:

1. auditului financiar-contabil;

2. serviciilor conexe.

Serviciile conexe cuprind:

- revizuirile (examinarile limitate);

- angajamentele privind proceduri agreate (convenite);

- misiuni de compilare.

Angajamentele de audit cu scop special includ:

- situatiile financiare intocmite dupa alt referential contabil decat standardele internationale sau standardele nationale de contabilitate;

- componente ale situatiilor financiare: unele conturi speciale, unele elemente ale conturilor, unele elemente ale situatiilor financiare etc.;

- respectarea clauzelor cuprinse in contracte si acorduri;

- situatii financiare sintetice (rezumative).

Obiectivul unei misiuni de audit a situatiilor financiare este acela de a obtine un nivel de asigurare rezonabila care da auditorului posibilitatea de a-si exprima o opinie pozitiva potrivit careia aceste situatii sunt intocmite sub toate aspectele semnificative in conformitate cu un referential contabil identificat. Pentru exprimarea opiniei auditorii folosesc una din urmatoarele expresii considerate echivalente:

- situatiile financiare ofera o imagine fidela asupra … ;

- situatiile financiare prezinta fidel sub toate aspectele semnificative

asupra … .

Daca pe parcursul indeplinirii misiunii sale activitatea auditorului este limitata datorita unor circumstante sau daca intervin unele dezacorduri cu conducerea entitatii referitoare la continutul situatiilor financiare, auditorul nu va exprima o opinie fara rezerve (necalificata), ci va exprima o opinie modificata sub forma opiniei cu rezerve (calificata), imposibilitatea exprimarii unei opinii sau o opinie contrara.

In situatia in care auditorul constata unele aspecte, unele incertitudini semnificative care afecteaza situatiile financiare, aspecte care sunt prezentate in notele explicative ale situatiilor financiare, dupa opinia fara rezerve (necalificata) se introduce un paragraf de evidentiere a acestor aspecte sub forma:

- … fara a califica opinia noastra, atragem atentia asupra notei … la situatiile financiare… .

Prin intermediul opiniei sale auditorul furnizeaza o asigurare ridicata (rezonabila) asupra faptului ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative.

Asigurarea se refera la satisfacerea exigentelor auditorului referitoare la credibilitatea unei asertiuni formulate de catre o parte in scopul utilizarii ei de catre o alta parte.

Asertiunea este un enunt dat ca adevarat, o afirmatie care nu este insotita de probe. Conducerile entitatilor formuleaza prin situatiile financiare mai multe asertiuni, cum sunt:

- Existenta: un activ sau o datorie exista la un moment dat;

- Drepturi si obligatii: un activ sau o datorie apartine entitatii la un moment dat;

- Aparitia: o tranzactie sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade si este legat de entitatea respectiva;

- Exhaustivitatea: nu exista active, datorii, tranzactii sau evenimente neinregistrate in contabilitate sau elemente neprezentate prin situatiile financiare;

- Evaluarea: un activ sau o datorie se inregistreaza la o valoare contabila adecvata;

- Comensurarea: o tranzactie sau un eveniment se inregistreaza la valoarea corespunzatoare, iar venitul si cheltuiala se aloca perioadei corespunzatoare;

- Intocmirea si prezentarea informatiilor: un element al situatiilor financiare este prezentat, clasificat si descris in conformitate cu cadrul general de raportare contabila aplicat.

Prin intermediul opiniei sale auditorul exprima o asigurare rezonabila sau ridicata, dar nu exprima o asigurare absoluta referitoare la faptul ca situatiile financiare luate ca un intreg (in ansamblul lor) nu sunt viciate de anomalii semnificative.