Audit Financiar-Contabil

Ce este auditul?

Este o activitate controversată. Lumea anglo-saxonă consideră că nu pot exista pieţe financiare fără raportări de audit, că investitorii şi operatorii economici ar fi sortiţi pieirii în absenţa auditorilor. În contrast, Elveţia, unde piaţa financiară şi sistemul bancar au conferit acestei ţări calitatea de „trezorerie a lumii”, a respins auditul financiar.

Legea prin care a fost promulgat în această ţară auditul financiar a durat zece zile. Auditul a fost refuzat de investitori şi manageri. (Aceasta însă nu înseamnă că nu este cunoscut şi practicat „la cererea expresă şi numai pentru uzul unor categorii anume de utilizatori”).

Care sunt obiectivele auditului financiar?

În Glosarul de termeni cuprins în cartea Audit financiar 200 se precizează:

„Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este exprimarea de către auditor a unei opinii, potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadrul general de raportare financiară identificat”.

Obiectivul urmărit de auditor care caută tot timpul existenţa şi consecinţele erorii. Dar, nu rareori, de la eroare ajunge să constate fraudă, excrocherie, care, în mod obişnuit, nu se exprimă concret în termenii valorii.

Eroarea provine din deficienţe de reprezentare a realităţii şi de înţelegere a reglementărilor legale, a faptelor, documentelor, corelaţiilor, consecinţelor etc., adică din:

- greşeli de interpretare şi de reprezentare;

- greşeli provenite din ipoteze deduse (metode inexacte, incomplete) sau induse (supoziţii eronate);

- alegerea obiectivelor (contradictorii, superficiale, neraţionale);

- alegerea soluţiilor (saturaţie mentală, analogie lipsită de sens, confuzie);

- realizare (erori de comunicare, de procedură, de verificare).

În vederea cunoaşterii entităţii patrimoniale sunt necesare următoarele informaţii:

- natura activităţii;

- particularităţile sectorului de interes al entităţii;

- organizarea generală;

- structuri: unitate, centrală, grup, filiale, etc.;

- perimetrul de consolidare, pentru societăţile de grup;

- politicile de creditare, financiare;

- organizarea administrativă şi contabilă;

- practicile contabile, elaborarea şi prezentarea rapoartelor financiare;

- sistemul de control intern şi de valorificare a constatărilor;

- sistemele informatice computerizate;

- timpul de tratare a documentelor pentru obţinerea informaţiei financiare intermediare şi finale;

- riscurile semnificative şi efectele acestora.

Structura generală a fazelor de desfăşurare a misiunii de audit în conceptele IFAC este prezentată schematic în figura nr. 1.1.

Definirea termenilor

Angajamentului

Planul de audit

- Cunoaşterea clientului

- Întocmirea unui plan general

- Coordonarea activităţii ce urmează a fi prestată

Evaluarea fiabilităţii controlului intern

- Identificarea, documentarea şi testarea procedurilor de control

- Luarea în considerare a influenţei factorilor de mediu

- Determinarea naturii obiectivului şi mărimii procedurilor de fond solicitate

Aplicarea procedurilor de fond

Întocmirea raportărilor de audit

Structura misiunii de audit financiar

Standardele internaţionale de audit au luat în considerare oportunitatea examinării, în cadrul misiunii de audit, a modului în care sunt respectate sistemele legislative şi de reglementare a activităţii entităţilor patrimoniale şi reflectarea acestora în situaţiile financiare ale exerciţiului.

„În procesul de planificare şi efectuare a procedurilor de audit, precum şi în procesul de evaluare şi raportare a rezultatelor, auditorul trebuie să sublinieze că nonconformitatea cu legislaţia şi reglementările în vigoare poate afecta semnificativ situaţiile financiare (250.2).

Detectarea neconcordanţelor, indiferent de pragul de semnificaţie, necesită luarea în considerare a implicaţiilor privind integritatea conducerii sau a angajaţilor şi a efectului potenţial asupra altor aspecte ale procesului de audit”

Informarea auditorului şi înţelegerea modului în care sunt cunoscute şi aplicate dispoziţiile normelor legislative şi regulamentare în vigoare se bazează pe următoarele proceduri:

- interviuri cu managerii în legătură cu legile şi regulamentele pe baza cărora întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, cu strategiile şi politicile prin care sunt puse în aplicare prevederile legale şi cerinţele reglementărilor financiare, precum şi a celor fiscale în vigoare;

- interviuri şi discuţii cu diferiţi manageri de la niveluri structurale subordonate, în legătură cu efectele aplicării normelor legislative şi regulamentare în activitatea societăţii, concretizări cantitative şi calitative comparativ cu perioadele anterioare;

- analize personale şi discuţii cu managerii privind procedurile folosite pentru aplicarea în activitatea curentă a normelor legislative şi regulamentare, identificarea, evaluarea, contabilizarea şi raportarea efectelor, a eventualelor reclamaţii primite din partea clienţilor.

Termenul de nonconformitate se referă la „Omiterea sau comiterea de către entitatea auditată, intenţionat sau neintenţionat”, a unor acte ce sunt contrare legilor şi reglementărilor în vigoare. Astfel de acte includ tranzacţiile iniţiale de către entitate în numele său pe contul acesteia de către conducere sau angajaţi”. (250.3)