Audit și Control Bancar

Anul 1999 a debutat sub auspicii deosebit de nefavorabile sectorului bancar romanesc, marcat de influenta unui mediu economic neprielnic, generator de dificultati suplimentare pentru agentii economici si, implicit, pentru bancile finantatoare.

Anii de tranzitie la economia de piata au condus la acumularea unor probleme, dintre care mentionam:

- deteriorarea performantelor financiare ale agentilor eco-nomici, care a condus la transformarea unora dintre acestia in clienti rau platnici;

- lipsa unor piete lichide pentru valorificarea unor garantii aferente creditelor acordate de banci;

- o legislatie favorabila debitorului (in sensul ca aceasta nu prevede sanctiuni eficiente impotriva celor care nu rambur-seaza creditele primite, iar procedurile legale de obtinere a dreptului de executare a garantiilor continua sa fie de lunga durata);

- manifestarea unui comportament inadecvat din partea proprietarilor (cum ar fi: transferarea de catre stat a unor probleme apartinand economiei reale in sectorul bancar, neglijarea exercitarii controlului asupra managementului bancilor de catre unii actionari privati sau acordarea preferentiala de credite unor firme);

- practicarea de catre managementul unor banci a unor politici de creditare necorespunzatoare, mergand de la incompetenta pana la frauda;

- decapitalizarea bancilor, cu precadere a celor cu capital social exprimat in lei, prin impozitarea profiturilor neajustate cu rata inflatiei si a veniturilor din dobanzi neincasate;

- captivitatea unor banci, cu precadere a celor cu capital majoritar de stat, fata de unii debitori mari din acelasi tip de proprietate;

- limitarea accesului bancilor romanesti la finantarea externa (ca urmare a inrautatirii succesive a rating-ului de tara).

Toate aceste probleme au creat premisele declansarii unei crize sistemice a sectorului bancar. Starea de sanatate a sistemului bancar la inceputul anului 1999 este ilustrata de analiza unor indicatori de sistem relevanti, cum ar fi ponderea creditelor neperformante clasificate in categoriile “indoielnic” si “pierdere” in totalul portofoliului de credite (58,51%), precum si cea e creantelor restante si indoielnice (la valoare neta) in capitalurile proprii ale bancilor (253,64%). Nivelul ultimului indicator sugereaza ca, in conditiile in care cel putin jumatate din creantele respective nu ar fi fost recuperate, sistemul bancar, in ansamblu ar fi fost practic in stare de faliment. In fapt, problemele erau localizate la cateva banci, in special la: Bancorex, Banca Agricola, Banckcoop si Banca Albina. Ponderea ridicata a acestor banci in volumul activelor bancare (34%), ca si in cel al creantelor restante si indoielnice din sistem (75%) a reliefat dimensiunea implicatiilor pe care acestea au avut-o asupra sistemului bancar, chiar in conditiile in care nu toate creditele de natura celor din categoria “pierdere” erau recunoscute, ca atare de aceste banci.