Auditul Financiar

Acestea sunt:

a. să obţină asigurări rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile financiare ca întreg nu conţin denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii, permiţând astfel auditorului să exprime o opinie cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt prezentate, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil;şi

b. să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să comunice aşa cum cer ISA-urile, în conformitate cu identificările auditorului.

În toate situaţiile, atunci când asigurarea rezonabilă nu poate fi obţinută, iar o opinie modificată în raportul auditorului nu este suficientă în circumstanţele date în scopul raportării către utilizatorii vizaţi ai situaţiilor financiare, ISA-urile cer ca auditorul să anunţe imposibilitatea exprimării unei opinii sau să se retragă (sau să demisioneze) din misiune, acolo unde retragerea este permisă de legea sau reglementările aplicabile.

. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu scepticism profesional recunoscând faptul că ar putea să existe circumstanţe datorită cărora situaţiile financiare să fie denaturate semnificativ.

Scepticismul profesional include acordarea atenţiei cu privire la, de exemplu:

• Probe de audit care contrazic alte probe de audit obţinute.

• Informaţii care pun la îndoială fiabilitatea documentelor şi răspunsurile la investigaţii care vor fi folosite ca dovezi de audit.

• Condiţii care ar putea indica o posibilă fraudă.

• Circumstanţe care sugerează nevoia efectuării de proceduri de audit suplimentare faţa de cele impuse de ISA-uri.

Menţinerea scepticismului profesional pe parcursul auditului este necesară dacă auditorul trebuie, de exemplu să reducă riscul privind:

• Omiterea unor circumstanţe neobişnuite.

• Generalizarea în momentul în care trage concluziile din observaţiile de audit.

• Folosirea unor prezumţii necorespunzătoare în determinarea naturii, momentului şi întinderea procedurilor de audit şi evaluarea rezultatelor acestora.

Scepticismul profesional este necesar pentru o evaluare critică a probelor de audit. Acesta include punerea la îndoială a probelor de audit contradictorii şi gradul de dependenţă a documentelor şi a răspunsurilor la investigaţii şi alte informaţii obţinute de la conducere şi de la persoanele însărcinate cu guvernanţa. Acesta mai include şi luarea în considerare a suficienţei şi a gradului de adecvare a probelor de audit obţinute în circumstanţele date, de exemplu în cazul în care au existat factori de risc de fraudă şi un singur document, de o natură care îl face a fi susceptibil de fraudă, este singura dovadă care stă la baza unei sume semnificative la nivelul situaţiilor financiare.

Auditorul va putea accepta sisteme de înregistrări şi documente ca fiind autentice, cu excepţia cazului în care auditorul are motive să creadă contrariul. Totuşi, auditorul trebuie să considere credibilitatea acordat informaţiilor ce urmează a fi folosite ca probe de audit . În cazuri de îndoială cu privire la gradul de încredere acordat informaţiilor sau indicatorilor unei posibile fraude (de exemplu, dacă condiţiile identificate pe parcursul auditului îl determină pe auditor să creadă ca un documenta ar putea să nu fie autentic sau că termenii unui document au fost falsificaţi), ISA-urile impun ca auditorul să investigheze în continuare şi să determine ce modificări sau adiţii la procedurile de audit sunt necesare pentru a rezolva acel aspect.

Auditorului nu i se poate cere să nu ia în considerare experienţa din trecut cu privire la onestitatea şi integritatea conducerii entităţii şi a persoanelor însărcinate cu guvernanţa. Totuşi, încrederea în faptul că, conducerea şi cei persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt oneşti, nu îl exonerează pe auditor de nevoia de a menţine scepticismul profesional şi nu îi permit auditorului să fie satisfăcut cu probe de audit mai puţin convingătoare atunci când obţine asigurarea rezonabilă.

RAŢIONAMENTUL PROFESIONAL

Exercitarea de către auditor a raţionamentului profesional are loc în planificarea şi efectuarea unui audit al situaţiilor financiare astfel:

- Raţionamentul profesional este esenţial pentru efectuarea unui audit adecvat. Acest fapt se datorează interpretării dispoziţiilor etice relevante şi a ISA-urilor, iar deciziile în cunoştinţă de cauză necesare pe parcursul auditului nu pot fi luate fără aplicarea cunoştinţelor relevante şi experienţei cu privire la fapte şi circumstanţe. Raţionamentul profesional este necesar în special în legătură cu decizii legate de:

• Pragul de semnificaţie şi riscul de audit;

• Natura, momentul şi întinderea procedurilor de audit folosite pentru a îndeplini dispoziţiile ISA-urilor şi a strânge probe de audit;

• Evaluarea măsurii în care au fost obţinute suficiente probe de audit, şi a măsurii în care mai trebuie făcut ceva pentru a atinge obiectivele ISA-urilor şi prin acestea, obiectivele generale ale auditorului;

• Evaluarea judecării conducerii în aplicarea cadrului general de raportare financiară aplicabil;

• Tragerea de concluzii pe baza probelor de audit obţinute, de exemplu evaluarea gradului de rezonabilitate a estimărilor făcute de către management în pregătirea situaţiilor financiare.

- Trăsătura distinctivă a raţionamentului profesional care se aşteaptă de la un auditor este aceea că este exercitată de către un auditor a cărui pregătire, cunoştinţe şi experienţă l-au ajutat în dezvoltarea competenţelor necesare pentru a obţine judecăţi rezonabile.

- Raţionamentul profesional poate fi evaluat în funcţie de măsura în care raţionamentul la care s-a ajuns reflectă aplicarea competentă a principiilor contabile şi este adecvată şi consecventă în lumina faptelor şi circumstanţelor care au fost cunoscute de auditor până la data raportului auditorului.

SUFICIENTE PROBE DE AUDIT ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT

Asigurarea rezonabilă se obţine atunci când auditorul a selectat suficiente probe de audit pentru a reduce riscurile la un nivel acceptabil de scăzut.

Probele de audit sunt necesare pentru a susţine opinia auditorului şi raportul. Sunt cumulative ca natură şi sunt obţinute urmare a procedurilor de audit efectuate pe parcursul auditului.

Sistemul de înregistrări contabile al entităţii este o sursă importantă de probe de audit. Activitatea cea mai dificilă o reprezintă obţinerea şi evaluarea probelor de audit.

Suficienţa şi gradul de adecvare a probelor de audit sunt interdependente. Suficienţa reprezintă măsura cantităţii de probe de audit iar adecvarea este măsura calităţii probelor de audit adică relevanţa şi credibilitatea. De cantitatea şi calitatea probelor de audit obţinute depinde reducerea riscului de audit la un nivel acceptabil.