Bazele Auditului Financiar

Imagine preview
(8/10 din 13 voturi)

Acest curs prezinta Bazele Auditului Financiar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 134 de pagini .

Profesor: Lect.dr. Ionela - Corina CHERSAN

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR 4
Obiective: 4
1.1. PRELIMINARII 4
1.2. ETAPE ÎN DEZVOLTAREA AUDITULUI FINANCIAR 4
1.3. DEFINIREA NOŢIUNII DE AUDIT 5
1.4. CONCEPTELE DE BAZĂ ALE AUDITULUI 7
1.5. EXTENSIUNI ALE AUDITULUI FINANCIAR 10
1.6. ROLUL AUDITULUI FINANCIAR 13
1.7. OBIECTIVELE ACTUALE ALE AUDITULUI FINANCIAR 14
1.8. NORMELE DE REFERINŢĂ ÎN AUDITUL FINANCIAR 16
Întrebări: 20
CAPITOLUL 2. CADRUL NORMATIV ŞI ORGANIZAREA PROFESIUNII DE AUDITOR FINANCIAR ÎN ROMÂNIA 21
Obiective: 21
2.1. CADRUL NORMATIV ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONALIZĂRII PROFESIUNII DE AUDITOR 21
2.1.1. Evoluţia normelor de audit pe plan internaţional 21
2.1.2. Evoluţia normelor de audit în România 22
2.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE AUDIT FINANCIAR ÎN ROMÂNIA - CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 23
Întrebări: 35
CAPITOLUL 3. DEMERSUL DE AUDIT FINANCIAR 36
Obiective: 36
3.1. ACCEPTAREA MISIUNII SAU CONTRACTAREA LUCRĂRILOR 36
3.2. PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT 38
3.2.1. Cunoaşterea generală a întreprinderii 38
3.2.2. Identificarea domeniilor şi sistemelor semnificative 41
3.2.3. Analiza prealabilă a riscurilor 42
3.2.4. Planul unei misiuni de audit 45
3.3. EVALUAREA CONTROLULUI/AUDITULUI INTERN 46
3.4. CONTROLUL CONTURILOR 51
3.4.1. Obiectivele urmărite în controlul conturilor 51
3.4.2. Tehnici de control al conturilor 56
3.5. VERIFICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE 64
3.6. LUCRĂRI DE SFÂRŞIT DE MISIUNE 65
3.6.1. Chestionarul de sfârşit de misiune 65
3.6.2. Scrisoarea de afirmare 65
3.6.3. Nota de sinteză 67
3.7. RAPORTUL DE AUDIT 67
Întrebări: 70
CAPITOLUL 4. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND EXPERTIZA CONTABILĂ 71
Obiective: 71
4.1. ÎNŢELESUL NOŢIUNII DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 71
4.2. CONŢINUTUL EXPERTIZEI CONTABILE ŞI FORMELE EI 72
4.2.1. Noţiuni generale despre expertizele contabile judiciare 72
4.2.2. Expertiza contabilă judiciară în procesul civil 75
4.2.3. Expertiza contabilă judiciară în procesul penal 78
4.2.4. Normele profesionale aplicabile experţilor contabili numiţi într-o cauză judiciară 80
4.2.5. Expertizele contabile extrajudiciare 84
Întrebări: 87
CAPITOLUL 5. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 88
Obiective: 88
5.1. CADRUL NORMATIV AL ORGANIZĂRII PROFESIEI CONTABILE ÎN ROMÂNIA 89
5.2. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA (C.E.C.C.A.R.) 90
5.2.1. Reglementări de ordin general 90
5.2.2 Organismele de coordonare şi de decizie ale Corpului 91
5.2.3. Accesul la profesia de expert contabil sau de contabil autorizat 97
5.2.4. Exercitarea profesiei 101
5.2.5. Auditul de calitate al lucrărilor efectuate de profesioniştii contabili 103
5.2.6. Răspunderea profesioniştilor contabili 107
Întrebări: 109
CAPITOLUL 6. TEHNICA EXPERTIZELOR ŞI A ALTOR VERIFICĂRI CONTABILE 110
Obiective: 110
6.1. PRINCIPIILE GENERALE (APLICABILE ÎN ORICE VERIFICARE ŞI EXPERTIZĂ CONTABILĂ) 110
6.2. EXPERTIZA ŞI VERIFICAREA CONTABILĂ PROPRIU-ZISĂ. (VERIFICAREA ŞI EXPERTIZAREA CONTURILOR CONTABILE) 121
6.3. CONTROLUL ŞI ANALIZA CRITICĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE 126
6.4. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 126
6.5. VALORIFICAREA LUCRĂRILOR DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 129
6.6. ALTE ASPECTE CE ŢIN DE TEHNICA EXPERTIZEI CONTABILE 130
Întrebări: 132
Bibliografie 133

Extras din document

CAPITOLUL 1. Considerente generale privind auditul financiar

Obiective:

1. Precizarea conţinutului noţiunii de audit financiar.

2. Prezentarea etapelor în dezvoltarea auditului financiar şi a principalelor extensiuni ale noţiunii de audit.

3. Sintetizarea conceptelor de bază ale auditului financiar.

4. Prezentarea rolului şi a obiectivelor auditului financiar

5. Descrierea normelor de referinţă în auditul financiar.

6. Descrierea metodelor utilizate în expertizele contabile.

1.1. Preliminarii

La originile sale, cuvântul „audit” provine din latinescul audire care înseamnă a asculta. Este vorba de ascultarea cuiva care prezintă o informare, o sinteză, o dare de seamă, un raport. În limba engleză verbul „to audit – auditing” se traduce prin a controla, a verifica, a supraveghea, a inspecta.

Noţiunea de audit defineşte astăzi o multitudine de activităţi din domenii diferite. Însă nu poate fi contestat faptul că apariţia şi dezvoltarea acestui concept sunt legate nemijlocit de evoluţia contabilităţii. De aceea considerăm util să prezentăm în continuare un scurt istoric al auditului financiar.

1.2. Etape în dezvoltarea auditului financiar

Contabilitatea şi auditul au apărut în cadrul unor civilizaţii foarte diferite şi foarte îndepărtate unele de altele din punct de vedere istoric şi geografic: sumeriană, egipteană, greacă, romană, chineză.

O sinteză a evoluţiei auditului este prezentată în tabelul următor:

Tabelul nr. 1 – Evoluţia auditului financiar

Perioada Solicitanţii auditului Auditorii Obiectivele auditului

2000 î.H-1700 d.H Regi, împăraţi, biserici şi instituţii ale statului Clerici sau scriitori Pedepsirea celor care deturnează fonduri.

Protejarea patrimoniului.

1700-1850 Instituţii ale statului, tribunale comerciale şi acţionari Contabili Reprimarea fraudelor şi pedepsirea celor care le produc.

Protejarea patrimoniului.

1850-1900 Instituţii ale statului şi acţionari Profesionişti contabili sau jurişti Evitarea fraudelor şi atestarea fiabilităţii bilanţului contabil.

1900-1940 Instituţii ale statului şi acţionari Profesionişti ai auditului şi ai contabilităţii Evitarea fraudelor şi a erorilor şi atestarea fiabilităţii situaţiilor financiare.

1940-1970 Instituţii ale statului, bănci şi acţionari Profesionişti ai auditului şi ai contabilităţii Atestarea sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare.

1970-1990 Instituţii ale statului, terţi şi acţionari Profesionişti ai auditului, ai contabilităţii şi ai consultanţei Atestarea calităţii controlului intern şi respectarea normelor contabile şi a normelor de audit.

Începând din 1990 Instituţii ale statului, terţi şi acţionari Profesionişti ai auditului şi ai consultanţei Atestarea imaginii fidele a conturilor şi a calităţii controlului intern în concordanţă cu normele.

Protejarea contra fraudei internaţionale.

Preluat după Collins, L., Valin, G., Audit et contrôle intern. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, Ed. Dalloz, Paris, 1992, p.17

1.3. Definirea noţiunii de audit

Cuvântul “audit” a fost popularizat în Franţa începând din anii 1960, prin cabinetele anglo–saxone de audit, în ciuda originii latine a cuvântului. Activitatea principală a acestor cabinete de audit era, în 1960, verificarea conturilor, dar ea s-a dublat ; încă din anii 1970, în Franţa, i s-au adăugat misiuni de consultanţă destinate ameliorării performanţelor.

După anii 1970, cuvântul “audit” s-a folosit pentru a desemna misiuni de verificare a conturilor, apoi s-a extins până la controlul şi certificarea conturilor anuale sau situaţiilor financiare.

Începând din 1990, în Franţa cinci faze ale controlului intern fac referire la o anumită categorie de audit: auditul regularităţii (şeful contabil), auditul conformităţii (responsabilul administrativ şi financiar), auditul eficacităţii (directorul general), auditul managementului (preşedintele), precum şi instaurarea comitetelor de audit (versiunea anglo–saxonă) sau a consiliului de pilotaj ( versiunea franceză).

În prezent, auditul desemnează verificarea conturilor întreprinderii, sub numele de audit financiar conducând la certificare .

În România, de-abia după anul 1990 acest termen a început să fie introdus, din dorinţa de a alinia reglementările naţionale la cele internaţionale.

Auditul contabil şi financiar a fost definit pe plan naţional şi internaţional de diferiţi autori şi de diverse organisme profesionale. Indiferent de numele sub care este întâlnit, vom constata în cele ce urmează că toate definiţiile auditului acoperă aceeaşi problematică.

Într-o manieră foarte generală, am putea spune că auditul reprezintă modalitatea prin care o persoană (interesată) este asigurată de o altă persoană (cunoscătoare, competentă şi neutră sau independentă) cu privire la calitatea, condiţiile şi statutul unui anumit aspect, pe care acesta din urmă l-a examinat. Rolul auditului este să înlăture orice urmă de îndoială sau de dubiu pe care o are prima persoană (cea interesată de respectivul aspect).

În accepţiunea lui modernă, auditul vizează îndeosebi procesele sau sistemele de informare, reprezentând, în esenţă, examinarea efectuată de un profesionist asupra modului în care se desfăşoară o activitate, prin raportare la criteriile de calitate specifice acestei activităţi. Acceptând această definiţie foarte generală a auditului, trebuie în acelaşi timp să arătăm că segmentul cel mai cunoscut al auditului este auditul financiar care, aşa cum am arătat anterior, a avut o evoluţie paralelă cu cea a contabilităţii.

Dezvoltarea auditului şi, ca o consecinţă a acestui fapt, apariţia organizaţiilor profesionale naţionale şi a organismelor internaţionale de reglementare în domeniu au avut ca rezultat şi apariţia, pe lângă numărul mare de standarde, norme şi recomandări şi a numeroase definiţii ale auditului. În continuare vom prezenta câteva definiţii ale auditului financiar-contabil aşa cum au fost ele enunţate de unele organizaţii ale profesioniştilor contabili şi de organismul internaţional de reglementare în domeniu.

În normele de revizie contabilă elaborate de Ordinul Experţilor Contabili şi Contabililor Agreaţi din Franţa (Ordre des Experts Comptables et Comptables Agreés-OECCA) se dă următoarea definiţie a auditului financiar: “Examinarea la care procedează un profesionist competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate asupra regularităţii şi sincerităţii bilanţului şi a contului de rezultate ale unei întreprinderi”.

Ulterior, Compania Naţională a Comisarilor de Conturi din Franţa (Compagnie Nationale des Commissaires aux Comptes-CNCC), după ce a acceptat termenul de “audit” în modelele de raport, a dat următoarea definiţie a auditului: “Un audit constă în examinarea prin sondaj a elementelor probante care justifică datele conţinute în conturi. El constă de asemenea în aprecierea principiilor contabile urmate şi a estimărilor semnificative reţinute pentru întocmirea conturilor şi în aprecierea prezentării lor în ansamblu”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bazele Auditului Financiar.doc