Bazele Contabilității

CAPITOLUL 1

BILANtUL sI CONTUL DE PROFIT sI PIERDERI - IMAGINEA POZItIEI FINANCIARE sI A PERFORMANtELOR ÎNTREPRINDERII

In acest capitol vom prezenta structura bilantului, modificãrile de volum si de structura ale patrimoniului datorita operatiunilor economice care au loc in cadrul întreprinderii, functiile pe care le indeplineste bilantul contabil si influenta evenimentelor si tranzactiilor asupra pozitiei financiare si a performantelor întreprinderii.

1.1. Conceptul de bilant: notiune, definire, abordãri

Conceptul de bilant provine de la termenul italienesc „bilancia”, care are la origine douã expresii în limba latinã „bi” si „lanx”, ce semnificã „douã talere”, simbolizând o balantã cu douã brate aflate în pozitie de echilibru.

Istoria contabilitãtii prezintã numeroase „teorii” si „modele” de abordare a bilantului, de la „cântar al averii” pânã la document de sintezã al informatiilor contabile (situatie financiarã) utilizat pe scarã largã în procesul de luare a deciziilor.

Sintetizând tot ceea ce s-a scris de-a lungul timpului dar si rezultatele practicii în domeniu contabilitãtii putem considera bilantul contabil ca un tablou al averii (bogãtiei), care exprimã pozitia financiarã a întreprinderii în unitãti monetare prin corelatia dintre bunurile economice, sursele de finantare si rezultatele obtinute la sfârsitul unei perioade contabile de regulã la sfârsitul anului calendaristic (sfârsitul exercitiului).

Teoria si practica contabilã demonstreazã cã studiul (abordarea) bilantului trebuie realizat din douã ipostaze (abordãri) respectiv:

- procedeu al metodei contabilitãtii;

- situatie financiarã de sintezã a informatiilor contabile.

Ca procedeu al metodei contabilitãtii, bilantul exprimã un model al principiului dublei reprezentãri a patrimoniului care determinã echilibrul patrimonial static dintre active si pasive (datorii si capitaluri proprii). Privit astfel bilantul prezintã un pronuntat caracter teoretic si didactico – metodologic, menit a crea premisele întelegerii influentei operatiilor economico financiare ce determinã modificarea cu aceeasi sumã (valoare) a cel putin douã elemente (posturi) bilantiere.

5

Analizat ca situatie financiarã, bilantul evidentiazã un document contabil de sintezã ce prezintã informatii grupate, centralizate si generalizate cu privire la pozitia financiarã a întreprinderii sub aspectul interdependentelor si corelãrilor dintre active, datorii si capitaluri proprii. În calitate de situatie financiarã anualã, bilantul oferã informatii esentiale despre capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbãrilor de mediu, de a degaja fluxuri viitoare de numerar si echivalente de numerar, despre necesitãtile de creditare viitoare si capacitatea de onorare a acestora, despre repartizãrile viitoare cãtre creditori, actionari, etc.

Prin modul în care este conceput si structurat bilantul ca situatie financiarã anualã, constituie un instrument de cunoastere, control si analizã a activitãtii întreprinderii, informatiile pe care le oferã stând la baza fundamentãrii deciziilor privind activitatea curentã si de perspectivã, având un pronuntat caracter aplicativ.

1.2. Interpretãri si caracteristici ale bilantului contabil

În conformitate cu principiul dublei reprezentãri a patrimoniului, a cãrui reflectare practicã este bilantul contabil, acesta dezvoltã structurile patrimoniale sub dublu aspect:

- al utilitãtii, adicã al destinatiei sau alocãrii în activitatea întreprinderii (mijloace economice);

- al raporturilor juridice, adicã al provenientei, originii sau resurselor (surse de finantare).

Continuând astfel demersul stiintific putem construi douã structuri calitative ale bilantului aflate în echilibru static întrucât se referã la aceleasi elemente privite sub dublu aspect, ca pãrti distincte: activul (utilitãtile) si pasivul (resursele).

Analiza utilitãtilor si resurselor trebuie realizatã simultan din mai multe puncte de vedere:

a) Din punct de vedere juridic:

a1) activul grupeazã elementele bilantiere în:

- active (bunuri) reale: terenuri, constructii, masini, utilaje, materii prime, produse, mãrfuri, disponibilitãti bãnesti, etc.

- creante (drepturi asupra tertilor): clienti, debitori diversi, etc.

- cheltuieli în avans.