Bazele Contabilității

OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

OBIECTUL CONTABILITATII

PATRIMONIUL - OBIECT DE STUDIU AL CONTABILITATII

Ca disciplina stiintifica independenta, contabilitatea are propriul sau obiect de cercetare, acesta fiind

patrimoniul intreprinderii.

Prin patrimoniu intelegem masa bunurilor si valorilor economice apartinand unei persoane fizice sau

juridice precum si totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care aceasta si le asuma in legatura cu

bunurile pe care le poseda.

Bunurile economice reprezinta substanta materiala a patrimoniului concretizata in:

- bunuri materiale (masini, utilaje, cladiri, constructii, mijloace de transport, stocul de materii prime,

marfuri, produse, etc.);

- servicii de toate categoriile;

- avutia spirituala (stocul de stiinta, tehnologie, cultura, etc.);

- alte bunuri (solul, zacamintele, bogatiile naturale).

Valoarea economica a acestor bunuri este data de valoarea de utilitate a lor in sensul ca satisfac

anumite nevoi ale oamenilor si de valoarea lor exprimata in bani, ceea ce creeaza posibilitatea de a

intra in circuitul de schimb marfla - bani.

Totalitatea acestor bunuri ca obiecte de drepturi si obligalii formeaza patrimoniul economic.

Drepturile si obligaliile (estimate in bani) arata relaliile de proprietate in cadrul carora se produc si

gestioneaza aceste bunuri economice. Din acest punct de vedere distingem:

- patrimoniul propriu rezultat din relaliile de drepturi in care bunurile respective sunt procurate de titularul

de patrimoniu din resurse proprii si îi apartin de drept.

- patrimoniul strain rezultat din relaliile de obligatii in care titularul de patrimoniu (proprietarul) îsi

procura o parte din bunuri din resurse apartinând altor persoane fizice sau juridice.

Structuri patrimoniale de active

a. Active imobilizate (sau active fixe)

b. Active circulante (mijloace circulante)

c. Cheltuieli în avans

Structuri patrimoniale de pasiv

a. Sursele proprii (capitaluri proprii)

b. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

c. Surse straine (capital strain sau datorii)

d. Venituri înregistrate în avans

Structuri de cheltuieli, venituri si rezultate

Cheltuielile – exprima raporturi cu privire la alocarea si utilizarea valorilor economice în cadrul proceselor

interne de transformare

a. cheltuieli de exploatare

b. cheltuieli financiare

c. cheltuieli extraordinare

Veniturile – reprezinta sumele ce revin titularului de patrioniu ca rezultat al propriei activitati

a. venituri din activitatea de exploatare

b. venituri financiare

c. venituri extraordinare

Rezultatul exercitiului – reprezinta o structura distincta sub forma de profit (veniturile mai mari decât

cheltuielile) sau pierdere (veniturile mai mici decât cheltuielile)

a. rezultate din activitatea de exploatare: venituri din activitatea de exploatare - cheltuieli de

exploatare

b. rezultate financiare: venituri financiare - cheltuieli financiare

c. rezultate extraordinare: venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare

Metoda contabilitatii

Notiuni generale privind metoda contabilitatii

Contabilitatea, ca orice disciplina stiintifica cu obiect propriu de cercetare, are totodata si o metoda specifica

de lucru pentru analizarea obiectului ei de studiu.

Metoda contabilitatii stabileste modul de studiu si de cercetare a obiectului acestei discipline. Totodata

arata si mijloacele, procedeele ce trebuiesc utilizate pentru realizarea sarcinilor contabilitatii.

Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee ce formeaza un tot unitar cu ajutorul carora se

studiaza patrimoniul unitatii, starea si miscarea lui, pentru a sesiza legaturile dintre elementele patrimoniale si

pe aceasta baza sa se determine rezultatele finale. Utilizarea acestor procedee in interdependenta si

conditionarea lor reciproca este strans legata de legaturile reciproce existente intre componentele

patrimoniului ca obiect al contabilitatii, astfel:

- cuprinderea in obiectul de studiu al contabilitatii a tuturor elementelor patrimoniale in expresie

valorica, sub aspectul existentei si miscariilor

- reflectarea legaturilor de interdependenta si condisionarea între mijloacele economice si

procsele economice interne pe de o parte si între acestea si sursele lor de finantare pe de alta

parte

Principiile de baza ale metodei contabilitatii

1. Principiul dublei reprezentari

MIJLOACE ECONOMICE = SURSE DE FINANTARE

ACTIV = PASIV

2. Principiul dublei înregistrari

3. Principiul înregistrarii cronologice si sistematice

4. Principiul înregistrarii sintetice si analitice

5. Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor

Procedeele metodei contabilitatii

1. Procedee comune tuturor stiintelor

- observatia

- rationamentul

- comparatia

- clasificarea

- analiza

- sinteza

2. Procedee comune mai multor stiinte economice

- documentatia

- evaluarea

- calculatia

- inventarierea

3. Procedee specifice metodei contabilitatii

a. Bilantul contabil este cel mai reprezentativ document al contabilitatii prin care se prezinta la un

moment dat in expresie valorica situatia sintetica si globala a patrimoniului. Patrimoniul este prezentat

sub dublu aspect:

- al bunurilor economice ca object de drepturi si obligatii, care formeaza activul patrimonial

- al drepturilor si obligtiilor cu valoare economica (sursele de finantare) care formeaza pasivul

patrimonial

În bilant se reflecta de asemenea si rezultatele financiare ale unitatii precum si relatiile ei

economice cu alte unitati.

Contul este procedeul prin care se reflectaîn mod distinct fiecare element patrimonial,

urmarind acestea în dinamica lor, sub forma miscarilor si transformarilor, a cresterilor micsorarilor de

bunuri economice, drepturi si obligatii.

Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate in scopul realizarii obiectului sau, formeaza

sistemul de conturi.

Prin sistemul de conturi se realizeaza dubla inregistrare, asigurand reflectarea tuturor

operatiilar rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale si mentinerea unui

echilibru permanent necesar pentru verificarea exactitatii datelor inregistrate in conturi.

este procedeul prin care se realizeaza legatura dintre cont, care

furnizeaza informatii de detaliu asupra fiecarui element patrimonial si bilant, care furnizeaza

informatii generalizatoare asupra activitatii de ansamblu a unitatii patrimoniale.

Asigura respectarea principiului dublei inregistrari in contabilitate, realizand prin aceasta

garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi. Datele din balanta sunt utilizate pentru

intocmirea bilantului. Prin balanta de verificare se centralizeaza intreaga activitate economica si

financiara a intreprinderii reflectata distinct in conturi, obtinandu-se informatii de ansamblu asupra

intregului patrimoniu, dar si pe fiecare element in parte.