Bazele Contabilității Bugetare

Curs 1+2

Definirea și obiectul contabilității

Contabilitatea este arta de a înregistra, clasifica, și însuma semnificativ și în unităţi monetare tranzacţiile şi evenimentele cu caracter financiar, cât şi interpretarea rezultatului acestora.

Contabilitatea este o rezervă de informaţii privind poziţia financiară, performanţa şi adaptabilitatea financiară a unei întreprinderi, rezervă care este folositoare unui număr larg de potenţiali utilizatori, în scopul fundamentării deciziilor.

Contabilitatea mai este definită şi ca un ansamblu de regului, principii şi norme care au drept scop înregistrarea cronologică şi sistematică a bunurilor, capitalurilor şi datoriilor, cât şi a proceselor, activităţilor economice din cadrul unei entităţi juridice.

Obiectul contabilităţii îl constituie studiul şi înregistrarea activelor, capitalurilor proprii şi datoriilor, cât şi al cheltuielilor şi veniturilor.

Abordarea patrimonială, prin prisma dublei reprezentări economico-financiară, defineşte patrimoniul ca un complex de bunuri economice, drepturi şi obligaţii, relaţia dublei reprezentări fiind:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

sau

BUNURI ECONOMICE = SURSA DE PROVENIENŢĂ

(reprezentare economică) (reprezentare juridică)

Bunurile economice – reprezintă averea sau substanţa materială (sau în curs de transformare) a patrimoniului.

Drepturile şi obligaţiile reprezintă sursa de provenienţă a bunurilor respective, proprie (drepturi) sau străină (obligaţii).

În plan contabil, bunurile economice reprezintă activul patrimonial, iar drepturile şi obligaţiile reprezintă pasivul, în acest caz relaţia devine:

ACTIV = PASIV

Relaţia de mai sus reprezintă relaţia de echilibru a dublei reprezentări.

Echilibrul contabil mai poate fi prezentat:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII

(DREPTURI) (OBLIGAŢII)

sau

ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII

Ultima ecuaţie este de fapt situaţia netă patrimonială, sau cât din activele (averea) unităţii/instituţiei sunt deţinute de proprietar.

Activele, datoriile şi capitalurile proprii sunt elemente ale bilanţului. Cheltuielile şi veniturile sunt elemente ale contului de rezultate.

REZULTATUL = VENITURI - CHELTUIELI

Rezultatul (excedent/deficit) este preluat în bilanţ, în cadrul capitalurilor proprii.

Situaţiile financiare

Situaţiile financiare cuprind:

a) Bilanţul;

b) Contul de rezultat patrimonial;

c) Situaţia fluxurilor de trezorerie;

d) Situaţia modificărilor în structura activelor;

e) Anexe la situaţiile financiare;

f) Contul de execuţie bugetară.

1. Bilanţul

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale instituţiei publice la sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat.

Formatul bilanţier:

- Formatul orizontal – sub formă de tabel cu două coloane fundamentat pe baza relaţiei:

Active = Capital propriu + Datorii

- Formatul vertical, sub formă de listă, fundamentat pe baza relaţiei:

Activ – Datorii = Capital propriu

Elementele bilanţului sunt: activele, capitalul propriu şi datoriile.

În bilanţ, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al lichidităţii, iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al exigibilităţii.

Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituţia publică, ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare, şi al cărui cost poate fi evaluat în mode credibil.

O datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei publice ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.