Bazele Teoretice și Metodologice ale Contabilității de Gestiune și Calculației Costurilor

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE ŞI CALCULAŢIEI COSTURILOR

Contabilitatea de gestiune poate fi definită

• „ ca având drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor operaţiilor de colectare şi repartizare a cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii etc., decontarea producţiei obţinute precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv a producţiei în curs de execuţie.”

Institutul Contabililor de Gestiune(IMA) defineşte contabilitatea de gestiune astfel

• Procesul de identificare, cuantificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare utilizate de management pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi control în cadrul intreprinderii şi pentru asigurarea utilizării şi evidenţierii corespunzătoare a resurselor acesteia

Avănd in vedere caracterul managerial al contabilităţii de gestiune aceasta este definită ca „ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare şi comunicare a informaţiilor utilizate de management pentru a previziona , planifica, evalua, şi controla în interiorul unui organism şi pentru a garanta utilizarea corespunzătoare şi responsabilă a resurselor sale

Serveşte administratorilor societăţii oferind acele informaţii care privesc gestiunea internă a societăţii, criteriile după care se calculează costurile şi asigură măsurarea performanţelor la nivel de sector de activitate,funcţie, produs.

Obiectivele contabilităţii de gestiune vizeară în principal:

a) determinarea sau calculaţia costurilor produselor,lucrărilor executate, serviciilor prestate.

b) Determinarea preţurilor, tarifelor şi controlul rentabilităţii acestora.

c) Evaluarea componentelor activelor patrimoniale.

d) Furnizarea informaţiilor privind întocmirea şi urmărirea bugetelor de venituri ţi cheltuieli.

e) Controlul condiţiilor interne de exploatare privind nivelul şi structura costurilor.

f) Realizarea contabilităţii analitice a stocurilor, a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor economico-financiare

1.2. Noţiunea şi sfera de cuprindere a costurilor

Desfăşurarea procesului de producţie a bunurilor materiale se sprijină pe folosirea productivă a celor trei factori fundamentali ai săi, şi anume:

- natura, reprezentată prin pământ, care cuprinde solul, aerul, mineralele, apa, lemnul brut din pădure, etc.

- capitalul, reprezentat prin capitalul fix, respectiv maşini, utilaje, instalaţii de lucru, clădiri, mijloace de transport, etc, adică mijloacele de muncă necesare procesului de producţie, şi capitalul circulant, format din materii prime, materii auxiliare, combustibili, piese de schimb, etc., în calitate, în general, în general, de obiecte ale muncii;

- munca omului.

Pentru gestiunea eficientă a intreprinderii sunt necesare trei tipuri de informaţii financiare: -informaţii legate de calculaţia costurilor produselorşi serviciilor.Metodele şi tehnicile contabilităţii de gestiune se aplică pentru colectarea informaţiilor privind producţia, pentru alocarea resurselor.

- informaţii care să stea la baza planificării şi controlului activităţii de exploatare.Pe măsura desfăşurării activităţii de producţie şi a generării costurilor se aplică procedee de control în vederea comparării costurilor efective cu cele planificate determinîndu-se astfel eficienţa acivităţii de exploatare şi a managementului.

-informaţii de raportare şi analize financiare pentru fundamentarea deciziilor.

1.3 Producţia intreprinderii obiect al calculaţiei costurilor şi contabilităţii de gestiune

Producţia de bază este aceea care formează obiectul activităţii principale (de bază) a întreprinderii şi constă din obţinerea de produse finite, semifabricate, lucrări şi servicii Producţia auxiliară este aceea care asigură desfăşurarea normală a producţiei de bază,. Producţia anexă este aceea care nu are legătură directă cu activitatea de bază a întreprinderii,

• Din punct de vedere al naturii, respectiv al conţinutului economic, cheltuielile de producţie se împart: cheltuieli materiale şi cheltuieli salariale.

Cheltuielile materiale de producţie sunt reprezentate prin consumurile de mijloace de producţie, respectiv prin consumul de mijloace de muncă şi de obiecte ale muncii. Consumul de mijloace de muncă îmbracă forma de cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor (necorporale şi corporale), cu uzura obiectelor de inventar, etc., iar consumul de obiecte ale muncii, pe aceea de cheltuieli cu consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, etc.

Cheltuielile salariale sunt reprezentate prin consumul de forţă de muncă şi îmbracă forma de cheltuieli cu plata remuneraţiilor cuvenite personalului, cu plata contribuţiei unităţii la asigurările sociale, cu plata contribuţiei unităţii la fondul de şomaj, etc.

• După componenţa (structura) sau omogenitatea conţinutului lor, cheltuielile de producţie se împart în: cheltuieli simple şi cheltuieli complexe.

Cheltuielile simple sunt acelea care au un conţinut omogen, fiind formate dintr-un singur element de cheltuială, care nu se mai poate descompune în alte elemente constitutive. În această categorie se includ: cheltuielile cu salariile, cu consumul de materii prime, de materiale auxiliare, cu amortizarea imobilizărilor, etc.

Cheltuielile complexe sunt acelea care au un conţinut eterogen, fiind formate din mai multe elemente de cheltuieli simple. În această categorie se cuprind: cheltuielile de administraţie şi de conducere ale societăţii, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile generale ale fiecărei secţii, care împreună formează cheltuielile indirecte de producţie.