Bilanțul Contabil

A.ACTIVELE IMOBILIZATE sunt acele bunuri sau valori economice destinate să fie utilizate o perioadă îndelungată (mai mare de un an). Activele imobilizate sunt valori de investiţii ce îşi menţin valoarea de întrebuinţare o perioadă mai mare de timp, nefiind consumate la prima utilizare. Valoarea activelor imobilizate se recuperează, în general, prin sistemul amortizărilor. Activul imobilizat cuprinde imobilizări necorporale, corporale şi financiare.

I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE (intangibile, imateriale) cuprind atât mijloace imateriale, adică fără substanţă fizică, care au totuşi o valoare reală, cât şi cheltuieli înscrise (capitalizabile) în bilanţ cu scopul recuperării lor pe mai multe exerciţii financiare. În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse:

1.Cheltuielile de constituire sunt acele cheltuieli legate de constituirea şi dezvoltarea societăţilor comerciale, în structura lor regăsindu-se taxele de înscriere şi înmatriculare la înfiinţarea societăţii, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate, cheltuieli cu emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni. Cheltuielile de constituire nu aduc întreprinderii, în viitor, lichidităţi băneşti. Ele sunt plăţi ocazionate de constituirea întreprinderii şi, prin urmare, nu ar trebui să figureze în activul bilanţului. Ele se păstrează totuşi în noul model de bilanţ deoarece s-a dorit respectarea modelului din Directiva a IV-a europeană. Pentru cheltuielile de constituire se fixează un plan de amortizare pentru o durată de maxim 5 ani. În analizele financiare, acestea sunt considerate active fictive.

2.Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli ocazionate de derularea unor proiecte de cercetare care se vor concretiza cu certitudine, în noi produse şi noi tehnologii. Pentru ca aceste cheltuieli să fie considerate active sunt necesare următoarele premise: obiectivul cercetării să fie realist şi clar definit; întreprinderea să aibă posibilitatea tehnică de realizare a produsului sau tehnologiei; întreprinderea să aibă intenţia de a-l produce, comercializa sau utiliza; întreprinderea să dispună de resursele necesare terminării proiectului şi comercializării produsului sau tehnologiei respective. Cheltuielile de dezvoltare vor figura în bilanţ atâta timp cât există certitudinea că, prin angajarea lor, întreprinderea noastră va obţine în viitor lichidităţi băneşti. Dacă această certitudine nu există, atunci cheltuielile de dezvoltare vor fi trecute pe cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

3.Concensiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare

• Concesiunea se referă la contractul prin care o parte numită concedent cedează, contra plată, unei alte părţi, numită concesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri sau de exercitare a unei activităţi. Concesiunea se amortizează pe o durată egală cu cea a contractului de concesiune.

• Brevetele reprezintă dreptul exclusiv de proprietate asupra unui bun, tehnologii, ce se constituie în invenţii sau inovaţii ale întreprinderii. Acestea conferă şi dreptul de a interzice terţilor fabricarea, comercializarea şi folosirea fără autorizaţie a produselor şi procedeelor ce constituie obiectul brevetului. Cel care achiziţionează un brevet trebuie să plătească proprietarului o redevenţă proporţională, de exemplu, cu cifra de afaceri sau cu beneficiul ce se obţin în urma exploatării brevetului. Brevetul poate să fie amortizat de întreprinderea care îl deţine pe perioada monopolului de exploatare.

• Licenţele reprezintă dreptul întreprinderii de a fabrica sau utiliza rezultatul unui brevet. Fără a ceda brevetul său, titularul acestuia poate să consimtă unui terţ dreptul de exploatare (titularul acordă terţului, contra unei redevenţe, o licenţă de exploatare). Licenţele sunt amortizabile pe perioada de exploatare.

• Mărcile reprezintă un semn distinctiv ce apare pe produs, cu rolul de a-l diferenţia de produse similare ce aparţin altor întreprinderi. Mărcile care fac obiectul unei protecţii pe o durată nelimitată în timp nu pot să fie amortizate. Pentru perioada de exploatare a unei mărci, întreprinderea care achiziţionează o marcă plăteşte o redevenţă.

• Drepturile şi valorile similare cuprind elemente ca procedeele industriale, modelele, schiţele, programele informatice. Programele informatice, deşi se prezintă sub forma unui bun corporal (suport tehnic de natura discurilor, dischetelor), un atare bun nu este decât un element accesoriu prestaţiei intelectuale necesare pentru elaborarea programelor. Partea esenţială se referă tocmai la prestaţia intelectuală, de esenţă necorporală, protejată sub forma unui drept de proprietate intelectuală. Programele informatice sunt bunuri necorporale ce pot fi create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru nevoile proprii. Valoarea lor se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate să depăşească o perioadă de cinci ani.