Buget și Fiscalitate

SECŢIUNEA I

BUGETUL DE STAT

CAPITOLUL 1

BUGETUL DE STAT

1.1.Bugetul-planul financiar de bază al statului

Noţiunea de buget provine din latină şi înseamnă „pungă”.

În dicţionarul de specialitate cuvântul buget este definit „Plan financiar care cuprinde veniturile şi cheltuielile statului, unei organizaţii sociale sau economice, calculate pentru o perioadă determinată de timp”.1

Bugetul este o categorie economică din domeniul ştiinţei finanţelor a cărei existenţă este strâns legată de existenţa statului. Prin buget în forma clasică, se mobilizează, la nivelul statului, fondurile de care acesta are nevoie pentru exercitarea funcţiilor sale. Nivelul acestor fonduri denumite veniturile bugetului de stat precum şi destinaţia acestora, denumite cheltuielile bugetului de stat, depind de mai mulţi factori, cum ar fi: forma de orânduire socială, concepţiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade şi nu în ultimul rând de interesele grupurilor politice care exercită puterea politică.

În literatura de specialitate bugetul este abordat sub două aspecte: juridic şi economic.

Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Rezultă că indicatorii bugetari necesită aprobarea parlamentului a puterii legislative şi deci bugetul are caracter obligatoriu.

Bugetul este un act de previziune a resurselor publice şi modul de utilizare a acestor resurse.

Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an. Întrucât în procesul de execuţie a bugetului pot să apară neconcordante între veniturile şi cheltuielile prevăzute şi cele efective se impun rectificări bugetare în cadrul aceluiaşi exerciţiu bugetar.

Sub aspect economic bugetul prezintă corelaţiile macroeconomice în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. Teoria economică modernă consideră bugetul ca o variabilă esenţială în determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosirii resurselor.

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă sub dublu sens:

- pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resurse băneşti la dispoziţia statului – sub forma veniturilor bugetare

- pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse

BUGETUL DE STAT

Societăţi comerciale

Veniturile statului

Servicii publice generale

Apărare, ordine publică

şi siguranţă naţională

Regii publice Destinaţia veniturilor

Cheltuielile

bugetului de stat

Cheltuieli

social-culturale

Alte categorii de agenţi economici

Servicii de dezvoltare publică, locuinţe,

mediu şi ape

Instituţii publice

Acţiuni economice

Alte acţiuni

Populaţie

Transferuri din bugetul

de stat

Străinătate

Împrumuturi acordate

După cum rezultă din schema de mai sus, în prima etapă apar relaţii de repartiţie a produsului intern brut în favoarea statului sub forma impozitelor, taxelor, contribuţiilor a prelevării din venituri. Insuficienţa resurselor determină apariţia unor relaţii de natura împrumuturilor de stat interne prin care se mobilizează, la dispoziţia statului, disponibilităţile temporar libere, din economie (ale populaţiei şi agenţilor economici). Exemplu titlurile de stat prin care populaţia şi agenţii economici împrumută statul cu sume de bani, sume care sunt purtătoare de dobândă. În aceste situaţii statul se situează pe poziţia de debitor faţă de persoanele care deţin titluri de stat. În practica bugetară aceste împrumuturi poartă denumirea de datorie publică internă.